Imaginează-te urcând pe munte singur. Dar nu este un munte oarecare. Pământul pe care tu mergi se cutremură și întregul munte este acoperit cu fum. În vârful lui este un nor gros plin de fulgere și tunete. Dumnezeu coboară pe munte în foc și de fiecare data când tu vorbești cu El, îți răspunde prin tunete. Aceasta a experimentat Moise în Exod 19.
Acum compară acea experiență cu ultima ta rugăciune.
Distrat, obligat, obișnuit – Îmi este greu să cred ca vreunul dintre aceste cuvinte au fost rostite de Moise când urca pe munte. Dar noi, dupa aproximativ 3000 de ani mai târziu, abia ne mai minunăm de faptul că Dumnezeu acceptă această imperfectă umanitate în prezența Lui.
Cum a devenit șocantul atât de obișnuit pentru noi? Este posibil ca experiențele noastre cu Dumnezeu să fie atât de fascinante?
Urcând pe munte.
Un mentor de al meu care trăiește în India, m-a sunat la telefon și plângea, distrus de starea bisericii din America. “Pare că oamenii ar fi foarte încântați să facă un selfie cu Moise. Nu înțeleg că pot urca și ei muntele? De ce nu vor să se urce pe munte ca Moise?” Când a fost ultima data când te-ai bucurat din plin de timpul petrecut cu Dumnezeu? Un timp atât de bun că nu voiai să mai pleci. Erai doar tu, citind Cuvântul lui Dumnezeu, în prezența lui Sfântă.
Culegători profesioniști
Deseori noi petrecem mult timp și depunem efort pentru a aduna credincioși împreună. Am devenit experți în a aduna creștini în jurul unor trupe, pastori sau evenimente. Dar am eșuat în a învăța credincioșii cum să fie singuri cu Dumnezeu. Am fost în multe grupuri unde oamenii își împărtășeau gândurile lor. Problema nu este că a noastre gânduri nu sunt atât de profunde pe cât noi le considerăm, ci faptul că dorim atât de mult să împărtășim ideile noastre originale, în timp ce avem un Dumnezeu care spune: “Gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, și căile Mele nu sunt căile voastre, spune Domnul.” Isaia 55:8
Ceva trebuie să plece
A fost simplu pentru Pavel. El a iubit să fie cu Isus. “Să trăiești este Hristos și să mori este o victorie.” Filipeni 1:21. Este inacceptabil să nu petreci timp cu Dumnezeu. Dacă nu ai timp, trebuie să renunți la ceva ca să ai, la pranz, o întâlnire, orice. Nu există nimic mai important din ce ai putea să faci astăzi. Dumnezeu efectiv este cel care decide dacă tu vei mai respira astăzi sau nu, Faptele apostolilor 17:25. Ar putea fi ceva mai important decâ să te întâlnești cu Cel care decide dacă tu vei mai trăi sau nu? Cum am putea să nu ne facem timp pentru Creatorul timpului.
Ce planuri ai pentru astăzi care crezi că sunt atât de importante încât ai trece de Creator pentru a ajunge la ele?