El, se poate pierde în povestea păstorilor, poate fi dat la o parte de călătoria magilor sau umbrit de steaua din Betleem. Niciodată nu o să Îl vezi stând în scene ale nașterii, printre brazi, pe lângă calendare de Crăciun sau acoperit de hârtia de împachetat cadouri. Este absent în multe colinde. Și-a dat seama cineva că în povestea Crăciunului nimeni nu a fost la fel de uitat și marginalizat ca Dumnezeu, Tatăl?
Cu cât ne oprim și ne uităm mai atent la Crăciun, cu atât mai ciudat devine faptul că Tatăl și-a trimis Fiul pentru a transforma cei mai mari dușmani ai Lui, în copii iubiți. Totuși El este înghesuit de alte detalii pământești – genul de detalii care pot fi pictate drăguț pe ornamente.
Nimeni nu a jucat un rol mai important de Crăciun– nici Maria, nici Iosif, nici profeții sau regii, nici păstorii sau magii. Chiar și Hristos a putut să fie Fiul în acel Crăciun, pentru că Dumnezeu este de asemena eternul, invincibilul Tată, care L-a trimis.
Sărbătoarea ne amintește că avem un Salvator, un Mântuitor, un Frate și un Rege, dar de asemenea că avem un Tată plin de înțelepciune și iubire,
Tatăl care este autorul primului și al fiecărui Crăciun.
Dacă noi uităm uneori de Tată în timpul sărbătorii, Fiul sigur nu uită. Chiar și atunci când este aproape de moarte, în timp ce este în fața trădării, torturii, nedreptății și crucificării, El se roagă din nou și din nou: „Tată, vreau ca ei să știe că Tu m-ai trimis.”
De ce Îl lăsăm pe Tatăl undeva în spate, de Crăciun? Poate, pe lângă alte motive, pentru că începem să punem subtil Tatăl împotriva Fiului- Dumnezeul mâniei împotriva Dumnezeului iubirii, poate pentru că Dumnezeu e cel care l-a trimis pe Hristos să moară pentru niște oameni ce nu meritau nimic, așa cum scrie în Isaia. Isaia 53:10 „Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă”, Isaia 53:4 “..şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.”
Dar atunci când Fiul vine pe Pământ, El vine acoperit de dragostea Tatălui și trimis într-o lume pe care Tatăl o iubește, chiar Isus spune “Căci Tatăl Însuşi vă iubeşte, pentru că M-aţi iubit şi aţi crezut că am ieşit de la Dumnezeu.” – Ioan 16:27
Dragostea lui Dumnezeu pentru Fiul Său nu L-a oprit să-L trimită pe Hristos la moarte – pentru noi. Nimeni nu a așteptat venirea lui Isus în lume mai mult decât Tatăl și nimeni nu S-a bucurat mai mult decât Cel ce L-a trimis și nimeni nu Și-a dorit mai mult ca El să Îl înalțe de Crăciun și apoi la Înviere.
Înainte ca Tatăl să aprindă soarele cu foc, începuse deja să sape pământul acolo unde crucea va sta într-o zi. Știa întotdeauna că Isus va avea într-o zi trup de carne și în cele din urmă își va vărsa propriul sânge.
O iubire născută, o iubire statornică, o dragoste trimisa- o dragoste revărsată asupra noastră. c
Nimic nu se compară cu Creatorul Universului care și-a trimis gloria în creația Sa. Isus a spus: “Pacea să fie cu tine”, așa cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi.
Permite ca acest Crăciun să îți amintească că Fiul a fost trimis în dragoste, din Rai și că tu ești trimis, în dragoste, pe pământ.
Sursa https://www.desiringgod.org/articles/the-forgotten-giver-of-christmas