Acum câțiva ani am rămas blocat cu câțiva prieteni în liftul unei clădiri mari. Am așteptat să vină ajutor, în timp ce vorbeam ciudat și râdeam nervos unii cu alții. Nu sunt claustrofob și nu mi-a fost frică, dar cu siguranță m-am simțit neajutorat. Era evident că nu aveam cum să reușim să scăpăm de acolo fără ajutor din afară. După 45 de minute au venit și au deschis ușile. Am trait, iar acum doar spunem povestea.
Blocat. Pe cât de neajutorați ne-am simțit în acea zi, am experimentat un sentiment mai rău, sentimentul de a fi blocați, fără ajutor, crezând că nu ne vom putea schimba vreodată pe noi înșine.
Personajul fictiv al lui Marillyne Robinson, Jack Boughton a simțit acest blocaj. El se sabotează singur, îi rănește pe alții, strică relații, uneori voit alteori fără intenția asta. Ajuns în închisoare și fără casă, ratează înmormântarea mamei lui și îl rănește pe tatăl său. În roman, Robinson pune întrebarea: “Poate un om să se schimbe?” Am rezonat cu această intrebare pentru că m-am întrebat și eu asta de mult ori despre mine.
“Dumnezeu încă lucrează, nu doar că aranjează lucrurile vechi, dar face unele noi.”
Mă pot schimba?
Acum la vârsta mijlocie, mă împac cu anumite limitări, sunt conștient că nu voi juca bine basket și nu voi cânta într-o trupă. Dar mult mai dureros și îngrijorător, există locuri pline de păcat unde mă simt blocat, limitat.
Îmi doresc să fiu mai puțin fricos și mai credincios, să mă bucur de succesul altora și să nu mai fiu mândru de al meu, să slujesc și să nu mai fiu egoist. Dar e atât de greu să crești! Progresul este lent.
Îmi învârt roțile. Pierd teren. Gem. Mă întristez. La fel ca Jack, am acel sentiment vechi de a fi prins, limitat, blocat.
Mă întreb dacă te simți vreodată la fel?
Găsește speranță în NOU
Dumnezeu ne oferă o viziune a viitorului în Apocalipsa 21, o viziune plină de putere și speranță pentru oameni blocați. Ioan vede un nou cer, un pământ nou și un nou Ierusalim (Apocalipsa 21:1-2). Apoi Îl aude pe Dumnezeu spunând: „Voi face lucruri noi” (Apocalipsa 21:5)
Repetarea cuvântului nou de 4 ori demonstrează importanța lui. Și nu numai că această promisiune a lui Dumnezeu că va face ceva nou este importantă, dar este și sigură, motiv pentru care îl pune pe Ioan să scrie aceste lucruri.
Acest cuvânt “nou” schimbă totul. Este acea frântură de lumină din întuneric. Cheia potrivită pentru o ușă închisă sau pentru niște cătuși. Este vocea celor care au venit să ne salveze din lift pe mine și pe prietenii mei. Conține o întreagă lume a speranței.
“Nou” arată că viitorul nu e limitat de prezent.
Noutatea: Acum și mai târziu.
Această stare de nou nu vine din interior, ci din exterior, de la Însuși Creatorul, Dumnezeu spune: “Voi face toate lucrurile noi…”
Sunt 2 încurajări care reies de aici, prima este faptul că nu se referă doar la lucrurile materiale, ci și la oameni. Desigur în această nouă creație va exista în continuare Stephen Witmer (autorul articolului), doar că voi fi o versiune mai bună a lui Stephen, chiar mai bună decât cel la care inspir eu să fiu.
A doua, această inovație, schimbare, nu e ceva ce Dumnezeu aduce la sfârșitul vremii. Această schimbare a omului este experimentată și în prezent de cei care L-au cunoscut și au o relație personală cu Dumnezeu. ( 2 Corinteni 5:17)
Asta înseamnă că nu suntem limitați la persoana care suntem acum, această creștere și schimbare după care tânjim există ca să fie satisfăcută și va fi, într-o zi.
Și pentru aceasta există putere de la Dumnezeu ca să ne schimbăm și să nu mai fim blocați în starea rea, de păcat în care trăim.
Eliberați din disperare
Într-una dintre scenele centrale din Povestea a două orașe a lui Charles Dickens, Sydney Carton își dezvăluie dragostea sa pentru Lucy Manette, împreună cu „disperarea sa fixă” că nu își va schimba vreodată felul de a fi „Nu voi fi niciodată mai bun decât sunt. Mă voi scufunda mai jos și voi fi mai rău. ”
Când Lucy îl roagă să creadă că este capabil de lucruri mai bune, el răspunde „Știu mai bine”. El este blocat.
Mulți cititori de-a lungul vremii s-au regăsit în caracterul lui Sydney Carton, pentru că rezonăm cu disperarea lui. Dar nu doar atât, și noi tânjim la mântuirea de care el are parte în final. Disperarea lui nu are ultimul cuvânt. El a avut nevoie doar să îi amintească cineva că și el se poate schimba, că e capabil să facă lucruri mai bune.
Nu crede minciuna că ești blocat pentru totdeauna. Că nu poți fi schimbat. Poți. Este un ajutor și pentru tine care vine de Sus. Dumnezeu spune: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi.”
Chiar și pe tine.