În Spania, vara nu aduce doar temperaturi ridicate, ci și o schimbare profundă în ritmul vieții — inclusiv în viața bisericii. Deși suntem obișnuiți să vorbim despre anul calendaristic, în realitate, anul bisericesc urmează mai degrabă structura anului școlar, din septembrie până în iunie. Iar vara, cu temperaturile extreme și vacanțele tradiționale, schimbă complet dinamica bisericilor evanghelice.
Sezonul cald debutează devreme, încă din iunie, iar în iulie devine adesea greu de suportat. În august, deși temperaturile încep ușor să scadă, mulți membri ai bisericilor sunt plecați în concediu, iar activitățile obișnuite sunt reduse considerabil. În trecut, luna august era aproape complet „închisă” din punct de vedere al vieții publice, cu o lună întreagă de vacanță pentru majoritatea oamenilor. Astăzi, concediile sunt mai scurte și mai răsfirate, dar impactul asupra bisericilor rămâne semnificativ.
Majoritatea comunităților evanghelice din Spania sunt mici, cuprinse între 20 și 100 de membri, așa că absența câtorva familii se resimte imediat. În iunie, viața bisericii continuă relativ normal, dar în iulie apar primele schimbări. Paradoxal, participarea la slujbele de duminică este uneori mai mare decât în alte luni — deși activitățile suplimentare, cum ar fi ieșirile sau mesele de părtășie, sunt suspendate din cauza căldurii.
În august, mulți pastori își iau concediu, iar slujbele sunt preluate de alți lideri din biserică — prezbiteri, diaconi sau membri implicați. Întâlnirile din timpul săptămânii sunt adesea anulate, iar slujbele de seară, oricum rare în timpul anului, dispar complet pe durata verii.
Planificarea activităților anuale nu se face toamna, ci în ianuarie, după închiderea anului financiar. Adunările generale au loc, de obicei, la sfârșitul lunii ianuarie, iar până atunci, conducerea bisericii trebuie să stabilească bugetul și activitățile posibile pentru noul an.
În ceea ce privește numărul evanghelicilor din Spania, estimările variază. Organizațiile oficiale vorbesc de aproximativ 1,5 milioane de persoane, bazându-se pe existența a peste 4.000 de lăcașuri de cult evanghelice. Observatorii independenți, însă, estimează un număr mai realist de 400.000–500.000 de credincioși practicanți, dintre care mulți provin din comunitatea romă sau din diaspora latino-americană.
Astfel, vara devine o perioadă de tranziție și încetinire pentru bisericile evanghelice din Spania. Activitățile se reduc, membrii se răspândesc în vacanțe, iar păstorii își iau o binemeritată pauză. Totul în așteptarea toamnei, când viața bisericii revine, treptat, la normal.