Depresia nu dispare peste noapte și nu poate fi înlăturată doar prin rugăciune. Calea spre vindecare este lungă, plină de durere și cere adesea ajutor de specialitate. Cu toate acestea, în multe comunități creștine, răspunsul rămâne același: „Roagă-te mai mult.” Pastorul Marc Derœux, care a trecut personal printr-o astfel de încercare, descrie cât de greu i-a fost să accepte această realitate.
„Am crezut că nimic nu poate clătina credința mea”, mărturisește el. „Dar, când oboseala și anxietatea m-au copleșit, am înțeles cât de fragil eram. Diagnosticul a fost clar: sindrom anxios-depresiv provocat de epuizare.”
Pentru un pastor, întrebarea nu putea fi evitată: Cum poate cineva să ajungă la burnout dacă e credincios? Întrebarea a amplificat vinovăția resimțită. În loc de sprijin, a întâlnit tăcere și judecată. În biserică, subiectul era aproape tabu, ca și cum depresia ar fi un semn de slăbiciune spirituală. „Auzeam doar îndemnuri să mă rog mai mult sau să am încredere. Dar realitatea e alta: burnout-ul nu e o criză spirituală, ci o rană adâncă a trupului și a sufletului, care cere odihnă și sprijin real.”
Cifrele confirmă gravitatea fenomenului. În Franța, peste 3 milioane de persoane au trecut prin depresie într-un singur an, iar 12% dintre angajați sunt considerați expuși riscului de burnout. Consumul ridicat de antidepresive, inclusiv în rândul copiilor și adolescenților, reflectă gravitatea problemei. Și biserica resimte efectele acestei realități. Dorința de a sluji și de a investi în „lucrare” este admirabilă, dar poate deveni periculoasă atunci când oamenii ajung să se epuizeze, uitând de ei înșiși.
Una dintre cele mai mari capcane este să ne definim identitatea prin activitățile pe care le îndeplinim. Mulți credincioși își definesc valoarea prin ceea ce fac pentru Dumnezeu, nu prin cine sunt în ochii Lui. „Este o formă de idolatrie a slujirii”, avertizează Derœux. „În loc de relație, construim o listă nesfârșită de sarcini. Harul însă nu se câștigă prin activism.” Vulnerabilitatea, spune el, nu e un eșec, ci un teren fertil pentru lucrarea lui Dumnezeu.
De aceea, pastorul propune o „teologie a burnout-ului”. Este nevoie ca bisericile să redescopere valoarea odihnei și sensul real al Sabatului: nu ca pe o datorie, ci ca pe un dar ce ne permite să ne odihnim și să ne încredem în El. „Burnout-ul m-a forțat să încetez activitățile cotidiene și să redescopăr cine sunt cu adevărat.: un copil iubit al lui Dumnezeu, nu doar un om care bifează sarcini. Am redescoperit simplitatea Evangheliei: nu am nimic de dovedit, doar har de primit.”
Recuperarea nu este ușoară. Presupune timp, suferință, acceptarea propriei vulnerabilități și apelarea la ajutor profesional. Dar această cale duce la o credință autentică, care își găsește puterea nu în realizări, ci în odihna sufletului. Mesajul lui Derœux este limpede: Dacă te simți epuizat, nu ești singur. Oboseala ta nu înseamnă că îți lipsește credința. Poate fi chiar un semn că Dumnezeu te cheamă să te oprești, să te odihnești în El și să redescoperi frumusețea vieții.