Mulți oameni cred că bucuria poate veni abia după ce suferința se încheie. Biblia însă ne arată o altă perspectivă. Dacă ne uităm la apostolul Pavel, la alți credincioși din istorie și la promisiunea surprinzătoare a lui Dumnezeu: bucuria poate exista chiar și într-o inimă îndurerată.
Cum aș putea să am o inimă plină de bucurie și pace în mijlocul pierderii și fricii? Cum pot continua să cred că Dumnezeu este bun și că voi vedea din nou zile mai senine?
Dumnezeu m-a învățat, atât prin experiență, cât și prin Biblie, că prezența unei dureri profunde și a unei mari întristări în inima mea nu înseamnă că acolo nu pot exista, în același timp, o mare bucurie și o pace adâncă. Poate suna ciudat, contradictoriu, chiar paradoxal, dar pentru mine a fost o lecție esențială.
Bucuria și durerea pot coexista
Dacă rămânem la convingerea că durerea, întristarea și pierderea trebuie să dispară înainte să putem avea din nou bucurie și pace, vom ajunge captivi fie într-o viață lipsită de speranță, fie într-una marcată de ipocrizie. Va fi lipsită de speranță, pentru că întotdeauna va exista întristare și ipocrită, pentru că vom încerca mereu să negăm realitatea durerii.
Adevărul este că, pe măsură ce îi slujim pe alții așa cum a făcut-o Isus, vom avea de purtat tot mai multă durere. Fie durerea noastră, fie durerile altora. În această lume căzută, nu putem scăpa de suferință și necaz. Biblia spune că „în Împărăția lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri” (Fapte 14:22).
Una dintre marile lecții pe care trebuie să le învățăm este aceasta: nu trebuie să așteptăm absența durerii ca să simțim prezența bucuriei. Trebuie să învățăm acest lucru. Este o descoperire profundă și minunată.
Am văzut acest adevăr în Romani 9:2, unde Pavel spune: „simt o mare întristare și am o durere necurmată în inimă”. Cuvântul „necurmată” m-a uimit. Cum adică? Tu, marele apostol al bucuriei, ai o durere necurmată în inimă? Da, pentru că cei din neamul lui erau despărțiți de Hristos și se aflau sub blestem (Romani 9:3).
Acesta este același Pavel care a spus: „Bucurați-vă totdeauna în Domnul! Iarăși zic: Bucurați-vă!” (Filipeni 4:4). Totdeauna. Nu doar a spus, ci a și trăit astfel: „…îmi saltă inima de bucurie în toate necazurile noastre.” (2 Corinteni 7:4), „ca niște întristați, și totdeauna suntem veseli.” (2 Corinteni 6:10)
Durerea lui pentru cei dragi care erau departe de Dumnezeu nu dispărea. Necazurile lui erau necontenite. Există întotdeauna motive de întristare. Vom avea mereu motive să fim întristați în această lume.
Dar, în loc să gândească: „Asta înseamnă că trebuie să aștept bucuria”, Pavel pare să spună: „Nu, nu trebuie să aștept. Nu voi aștepta. Voi lăsa bucuria să intre în inima mea frântă și o voi face să locuiască acolo, alături de durere.”
Ce lecție importantă! Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru ea. Nu trebuie să aștepți până se încheie sezonul durerii ca să cunoști, chiar acum, dulceața bucuriei.
Slujitori care au suferit împreună cu noi
Mulți ani am considerat exemplul altor creștini ca fiind esențial pentru supraviețuirea mea spirituală. Unii dintre acești oameni au fost exemple vii, pe care i-am cunoscut. Dar cei mai mulți au murit, iar despre ei am citit în Biblie sau în biografii.
De exemplu, timp de 27 de ani, în fiecare an m-am concentrat asupra unei persoane care nu mai trăia. Am citit câteva biografii despre ea, apoi am scris la rândul meu o scurtă biografie și am ținut o prelegere despre viața acelei persoane la conferința noastră pentru pastori. Mai târziu, aceste biografii au fost publicate în volumul 27 “Servants of Sovereign Joy” (Slujitorii bucuriei suverane).
Știți ce căutam eu în acei ani, în acele vieți și biografii? Voiam să înțeleg cum au rezistat. Asta căutam. Cum au îndurat greutățile și pierderile vieții?
John Owen a pierdut unsprezece copii, mai mulți decât Iov și totuși nu s-a prăbușit. A scris cărți frumoase despre cum să ai o gândire spirituală în astfel de situații și cum să te bucuri de o părtășie dulce cu Isus.
William Carey a văzut cum doisprezece ani din munca vieții lui au ars într-un incendiu, fără să mai poată fi recuperați. S-a plecat pe genunchi în cenușă și s-a dedicat din nou lucrării, hotărât să o ia de la capăt. Când citești așa ceva, îți vine să spui: „Da, Doamne, Te rog, fă-mă și pe mine un astfel de om.”
William Tyndale a fost urmărit, alungat din propria țară, închis și apoi omorât. Spre final, în celula rece de închisoare, a cerut haine mai groase și un dicționar ebraic. Un dicționar ebraic! Voia să continue lucrarea de traducere a Bibliei până în ultimele clipe, chiar înainte să fie omorât.
Cum au reușit? Nu s-au umplut de amărăciune. Nu și-au pierdut bucuria. Au continuat să reverse dragoste pentru Hristos și pentru poporul Lui.
Dar scopul meu aici nu este să explic exact cum au făcut acest lucru, pentru asta trebuie să citiți singuri despre ei. Ideea mea este că, pentru mine, a fost ca un colac de salvare să citesc poveste după poveste, în Biblie și în biografii, despre bărbați și femei care au suferit mult mai mult decât mine, dar nu au renunțat. Au continuat să trăiască o viață marcată de pace, dragoste, bucurie și folos pentru alții.
Acești oameni nu au avut aproape niciunul dintre avantajele, confortul, protecția sau îngrijirea medicală de care mă bucur eu. Au îndurat bătăi, nopți nedormite, pericole, tortură și martiraj pentru că L-au iubit pe Isus Hristos și vestea minunată a iertării păcatelor sau mai bine spus, pentru că știau că sunt iubiți de El.
Simplul fapt că există astfel de oameni în lume astăzi și că au existat întotdeauna astfel de oameni, a fost unul dintre mijloacele pe care Dumnezeu le-a folosit, în cei peste cincizeci de ani de lucrare, ca să mă ajute să continui, să îndur și să mă bucur alături de durerile mele, nu în locul lor, ci în același timp cu ele.
Bucurie în mijlocul răbdării
Așadar, aș spune cu multă blândețe: lăsați ca exemplul lui Pavel din Noul Testament și al miilor de credincioși care au existat de-a lungul secolelor să vă dea o încredere proaspătă.
Prin harul lui Dumnezeu, care vă întărește, puteți trece prin acest sezon al vieții voastre. De fapt, Dumnezeu vă va ajuta să descoperiți un secret: nu trebuie nici măcar să așteptați ca acest sezon să se încheie.
El vă va ajuta să beți paharul durerii și, în același timp, să simțiți căldura dragostei Lui, harul Lui care vă susține și promisiunea Lui că vă va duce până la capăt.