Sărbătoarea Corturilor, una dintre cele mai importante sărbători biblice ale poporului evreu, începe în acest an la apusul zilei de 25 septembrie și se încheie în seara de 2 octombrie. Cunoscută în ebraică drept Sukkot, sărbătoarea amintește de perioada în care israeliții au locuit în corturi în timpul celor 40 de ani de călătorie prin pustiu, după ieșirea din Egipt.
Potrivit tradiției biblice, evreii construiesc în această perioadă locuințe temporare, numite sukkah, în care iau masa și, în unele cazuri, dorm. Cortul devine astfel un simbol al protecției și purtării de grijă a lui Dumnezeu, dar și al caracterului trecător al vieții omului. Sukkot este, în același timp, legată de perioada recoltelor de toamnă și este considerată o sărbătoare a bucuriei și a recunoștinței pentru ceea ce Dumnezeu oferă.
Pentru creștinii mesianici, care Îl recunosc pe Isus ca Mesia păstrând în același timp legătura cu tradiția și Scripturile ebraice, imaginea cortului poate căpăta o semnificație suplimentară. Viața în sukkah poate fi privită ca o amintire că existența pământească este temporară, iar omul nu își găsește adevărata siguranță în lucrurile materiale, ci în Dumnezeu.
Această perspectivă poate fi pusă în legătură cu mesajul Noului Testament din 2 Corinteni 5:1, unde apostolul Pavel vorbește despre „locuința noastră pământească” și despre o locuință veșnică, „în ceruri”. Imaginea cortului devine astfel o metaforă pentru condiția trecătoare a omului și pentru speranța unei existențe veșnice alături de Dumnezeu.
Un alt text important este Evrei 11:9-10, unde Avraam este prezentat ca un om care a locuit în corturi, așteptând „cetatea care are temelii tari, al cărei meșter și ziditor este Dumnezeu”. Pentru perspectiva creștină, această imagine poate trimite la ideea că identitatea credinciosului nu este definită în primul rând de locuința sau statutul său pământesc, ci de apartenența la o împărăție care depășește lumea prezentă.
Sărbătoarea amintește, așadar, de o perioadă concretă din istoria poporului Israel, dar imaginea cortului poate deveni și o lecție spirituală despre fragilitatea vieții, încrederea în Dumnezeu și speranța unei „cetățenii” cerești. Pentru un creștin mesianic, Sukkot poate fi astfel un moment de reflecție asupra drumului prin pustiu, asupra purtării de grijă a lui Dumnezeu și asupra destinației finale a credinciosului.
Sursa: crestinortodox.ro