Antrenorul de baschet Steph Curry și-a condus recent echipa la al patrulea campionat mondial. Majoritatea analiștilor, inclusiv foști jucători, îl numesc pe Curry cel mai mare shooter al tuturor timpurilor. Ei consideră că altruismul lui și entuziasmul molipsitor pentru joc fac din echipa sa una dintre cele mai remarcabile din istorie. Alții spun că Steph Curry e doar un showman egoist, un jucător cu multe defecte care trage în jos jocul, reușind să câștige campionate doar atunci când se asociază cu colegi de echipă foarte talentați. Cum e posibil să privim aceeași persoană și să avem opinii radical diferite? Dacă ne putem certa pentru Curry, ne putem certa pentru aproape orice.
Se pare că în zilele noastre, oamenii se contrazic mai des și mai vehement decât oricând. Milenii de-a rândul, cei mai mulți oameni au convenit asupra întrebărilor de bază: Ce este virtutea sau bunătatea? Ce datorii au oamenii față de familie și societate? Care este modelul cel mai bun pentru un lider, un bărbat, o femeie, un copil? Au existat întotdeauna dezacorduri, dar acum au devenit mai frecvente și mai profunde. Pot familiile, prietenii și bisericile să învețe să trăiască frumos împreună chiar și atunci când nu cad de acord cu privire la problemele dificile?
Unii spun că nu. Ba chiar îi încurajează pe creștini să se separe de oricine are opinii diferite despre politică, diversitatea de gen sau chiar muzică. Poate fi calea mai ușoară, dar reprezintă o pierdere când ne îndepărtăm de oameni doar pentru că nu suntem de acord cu ei. S-ar putea să ne dorim ca toți credincioșii să se pună de acord asupra problemelor sociale, dar o biserică ce are porțile deschise față de comunitatea sa – o biserică la care și creștinii neevanghelici participă cu plăcere – se poate aștepta ca atât membrii, cât și participanții să fie uneori în dezacord. Există o modalitate bună de a menține o comunitate unită, chiar și când apar diferențe de opinii?
Iată cinci posibilități încurajatoare.
1. Ascultă activ, atent și empatic
Iacov 1:19 (NTLR) spune: „fiecare om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire şi încet la mânie”. Ar trebui să ascultăm cu scopul de a afirma poziția celeilalte persoane în termeni pe care ea i-ar considera corecți. Ascultătorii activi stau nemișcați și mențin contactul vizual. Întreabă: „Te superi dacă notez câteva dintre argumentele tale? Mă ajută să rămân concentrat.” Dacă totuși îți întrerupi interlocutorul, ar trebui să adaugi: „Poți să spui din nou ce spuneai mai devreme? Vreau să fiu sigur că te înțeleg.” Scopul ascultării este de a deschide un dialog, nu de a lansa o critică. Nu întrerupe pentru a spune: „Nu, nu, nu!” Ascultă, ca să afli cele mai bune argumente ale celeilalte persoane, nu pentru a le respinge pe cele mai fragile. Ascultă, ca să cunoști oamenii așa cum sunt, nu așa cum îți imaginezi tu că sunt. Dragostea liniștește vocile interioare care pregătesc răspunsurile inteligente pe care le vom da când ne va veni rândul să vorbim. Reduce la tăcere întrebarea „Ce ar trebui să răspund?” Asemenea lui Hristos, iubirea critică uneori erorile periculoase, dar ascultă și cu blândețe pentru a oferi sprijin.
2. Arată har și dragoste
Trebuie să spunem adevărul în dragoste și să dăm har celor care ascultă (Efeseni 4:15, 29). Dacă cineva cu care nu ești de acord face o mică greșeală, ai posibilitatea să o ignori. Dacă se străduiește să își spună punctul de vedere, poți repeta ceea ce crezi că vrea să spună, iar apoi să întrebi: „Este corect?” Acesta este un mod de a trăi conform Proverbe 20:3: „Este o onoare pentru om să evite certurile, dar orice nebun se arată gata de ceartă.”. E bine să recunoști că problemele dezbătute sunt complexe și că partenerul tău de conversație aduce argumente valide – sau cel puțin sincere și interesante. Dacă crezi că o idee este iremediabil greșită, poți spune cel puțin: „Sunt de acord că este o problemă importantă”.
3. Ține cont de imaginea de ansamblu
Bisericile conduse de Evanghelie îi întâmpină cu bucurie în închinarea și studiile lor biblice pe necredincioși și pe creștinii din orice tradiție bisericească. Dacă acest principiu este adevărat, cu cât mai mult ar trebui să primim cu bunăvoință oameni din orice tradiție politică și socială? Pavel spune: „Nu este nici iudeu, nici grec, nici sclav, nici om liber, nici bărbat, nici femeie, pentru că voi toţi sunteţi una în Cristos Isus.” (Gal. 3:28). El a văzut cum verdictul de îndreptățire al lui Dumnezeu a depășit cele mai tăioase diviziuni ale zilelor sale. Trebuie să lăsăm credința noastră în Isus să conteze mai mult decât etnia, opiniile sociale și statutul economic sau educațional.
4. Găsește terenul comun
De obicei, îi ascultăm mai bine pe cei cu care suntem de acord în privința anumitor aspecte esențiale. Deci, la începutul unui dialog, este util să găsim acel teren comun. Putem fi de acord că Dumnezeu nu este nici republican, nici democrat? Putem fi de acord că biserica ar trebui să primească oameni din spectrul politic? În Matei 22:15–21, Isus limitează ceea ce „dăm Cezarului”. Acest lucru este în concordanță cu o anumită tradiție politică. Dar în capitolul următor, el spune că „cele mai importante lucruri din Lege” sunt „dreptatea, mila și credincioșia” (Matei 23:23). Dreptatea și mila sunt promovate de altă tradiție. Unii vor spune – „De asemenea, vrem să limităm puterea guvernului”. Alții vor da replica: „Ne pasă și de milă și de dreptate”. Bun! Suntem de acord îndeajuns pentru a rămâne într-un dialog sănătos.
5. Folosește punctele comune pentru a construi punți oriunde poți
În Faptele Apostolilor 17:22–28, Pavel a făcut legătura cu păgânii, fiind de acord cu ei că există (pentru ei) „un dumnezeu necunoscut”. El a citat, cu oarecare aprobare, poeți păgâni care au proclamat: „În El trăim, ne mișcăm și existăm” și „Căci şi noi suntem urmaşii Lui”. Pavel modelează modul în care putem, de dragul discuției, să facem declarații care sunt plauzibile pentru ambele părți, chiar și atunci când acele părți pot defini termenii în mod diferit.
Aceste cinci sugestii probabil că nu îi vor determina pe fanii NBA din biserica ta să-și schimbe perspectivele despre Steph Curry, dar cred că te vor ajuta să porți un dialog respectuos pe fondul dezacordului.
La urma urmei, nimeni nu se luptă să câștige un concurs de strigăte. Dacă ne dorim să câștigăm oamenii cu Evanghelia, trebuie să învățăm să ascultăm și să comunicăm cu mare pricepere. Dacă sperăm să avem unitate cu ceilalți credincioși, trebuie să învățăm să dialogăm cu amabilitate și cu ei. Putem să-i convingem și chiar să fim convinși de ei, dar scopul este să fim smeriți și să căutăm pacea care să aducă vindecare în biserică și să facă să strălucească Evanghelia păcii în lume.
Sursa: The Gospel Coalition