Încă de la începutul timpului, Dumnezeul cerului și al pământului a declarat război oricărei înțelepciuni care o ignoră pe a Lui. Tocmai de aceea inteligența artificială poate fi un pericol atât de mare pentru creștin și, în mod special, pentru slujitorul creștin.
Avem nevoie să ni se amintească faptul că înțelepciunea lui Dumnezeu nu este înțelepciunea unui supercomputer. Avem nevoie de o convingere proaspătă că lucrarea lui Dumnezeu trebuie făcută prin prezența lui Dumnezeu. Avem nevoie să fim avertizați că a ne baza pe inteligența artificială în loc să ne bazăm pe Duhul Sfânt va duce, mai devreme sau mai târziu, la înfrângere.
Pentru a ilustra acest lucru, aș vrea să ne întoarcem cu mii de ani în urmă și să ducem inteligența artificială în cetatea canaanită Ai.
Biruința de la Ierihon
Să începem în ajunul primei invazii a lui Iosua în țara promisă.
Imaginează-ți că privești de la distanță cetatea întărită a Ierihonului. Îți consulți consiliul militar, hărțile, oamenii și verifici din nou pașii invaziei. Îți deschizi MacBook-ul și, îi ceri lui ChatGPT să-ți revizuiască strategia și să-ți recomande eventuale modificări ale planului de atac.
„Da”, ți-ar răspunde repede. „Sunt necesare modificări la toate planurile tale, la fiecare nivel.”
Să treci Iordanul în perioada inundațiilor? Imposibil.
Să-ți circumcizi armata în teritoriu inamic? Nesăbuit.
Să-ți expui întreaga armată timp de o săptămână? Neînțelept.
Să mărșăluiești în jurul zidurilor timp de șapte zile și apoi să te aștepți ca un strigăt și sunetul trâmbițelor să dărâme fortăreața dușmanului? Ridicol.
Strategia lui Dumnezeu pentru biruință sfida orice calcul. Gândurile Lui nu erau gândurile oamenilor. Căile Lui nu erau căile unui supercomputer. Așa că Iosua trebuia să ia armata, să înconjoare cetatea timp de șapte zile, să dea un mare strigăt, să sune din trâmbițe și să aștepte minunea.
Trece prima zi — nimic.
Trece a doua zi — niciun semn de progres.
Trece a treia zi — dincolo de ziduri nu se aud decât râsete și batjocuri.
„Ce fac oamenii aceștia?” se întrebau dușmanii.
Un corn de berbec nu putea dezlipi cărămida de mortar. De ce s-ar fi temut Ierihonul de un chivot, șapte preoți, șapte trâmbițe sau șapte zile în care dușmanii înconjurau cetatea?
Comandanții Ierihonului nu aveau nevoie de superinteligență ca să calculeze dacă acei pași reprezentau vreo amenințare reală. Dacă ar fi putut întreba, ChatGPT ar fi adunat concluziile celor mai mari arhitecți și generali ai tuturor timpurilor, ar fi cercetat toate cărțile de știință și strategiile militare și nu ar fi găsit nicio dovadă că zidul lor era în pericol din cauza unor plimbări tăcute sau a unor strigăte puternice.
Dar apoi au simțit cutremurul sub picioarele lor. Dumnezeul evreilor, lucrând într-un mod care sfida logica omenească, lupta împotriva lor. Zidul s-a prăbușit, iar în scurt timp ei erau morți.
Ce putem spune despre această biruință? A fost ilogică, de necuprins, o enigmă pentru oameni și computere. Caracterul cu totul neobișnuit al biruinței avea o semnătură: lupta aceasta aparținea Domnului.
Ca multe alte bătălii, a fost promisă de Dumnezeu, dusă de oameni și primită prin credință. „Prin credință au căzut zidurile Ierihonului după ce au fost ocolite șapte zile.” (Evrei 11:30)
Ei nu aveau nevoie de cea mai bună inteligență naturală sau artificială. Aveau nevoie de „nebunia” credinței și de prezența lui Dumnezeu (1 Corinteni 1:25).
Ceea ce Dumnezeu i-a dat lui Iosua ne dă și nouă astăzi, nu trucuri, scurtături sau formule rapide, ci o promisiune: „Întărește-te și îmbărbătează-te! Nu te înspăimânta și nu te îngrozi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine în tot ce vei face.” (Iosua 1:9)
Înfrângerea de la Ai
Acum să comparăm această bătălie cu a doua, pe care Iosua o pierde. El trimite iscoade la Ai. Raportul se întoarce și spune că, fiind vorba de o cetate mică, este nevoie doar de o parte din armată. Iosua trimite trei mii de oameni, fiind o tactică rezonabilă, având în vedere mărimea adversarului.
Dacă și-ar fi consultat computerele, trei mii de oameni ar fi părut o strategie logică. Dar, spre uimirea tuturor, Israel fuge din fața fratelui mai mic al puternicului Ierihon. Treizeci și șase de oameni mor în această înfrângere rușinoasă.
Iosua își rupe hainele, iar el și bătrânii își aruncă țărână pe cap. Ce nu a mers bine? Cum au putut eșua atât de grav? Inimile oamenilor se înmoaie de frică. Le dă Dumnezeu țara sau nu?
Ei s-au încrezut în ceea ce vedeau. S-au încrezut în propria evaluare a situației. Au presupus că știau suficient și au acționat pe baza a ceea ce știau. Putem presupune că au spus: „Nu trebuie să-L deranjăm pe Domnul cu o chestiune atât de mică. Victoria aceasta este ușor de gestionat. Călăuzirea divină ar fi prea mult pentru ceva atât de simplu.”
Nu mai aveau nevoie de „spectacolul” credinței de dinainte. Se descurcau singuri. Puteau vedea, puteau merge, puteau cuceri. Nu aveau nevoie de Cel care descoperă lucrurile ascunse ca să le dea o revelație. Au confundat cunoașterea misiunii cu prezența lui Dumnezeu în misiune.
Dacă L-ar fi întrebat pe Domnul mai înainte, ar fi descoperit că nu totul era în ordine în tabăra lor. Ochii lor au cercetat doar dușmanul, nu și pe ei înșiși. Domnul le-ar fi putut descoperi neascultarea înainte de înfrângere. Treizeci și șase de oameni ar fi putut rămâne în viață.
Fraților, ochii lui Dumnezeu nu sunt îndreptați doar spre canaaniții păcătoși din țara promisă. Ochii Lui sunt îndreptați și spre noi și spre oamenii noștri. Felul în care ascultăm de El, depindem de El și Îi căutăm fața are mai mult de-a face cu biruința decât planurile competente sau schițele detaliate de predică.
Nu ne putem sprijini pe propria noastră înțelegere, nici pe cea a unui computer, nici măcar atunci când avem avantaj numeric. La ce ne folosește acest lucru dacă Dumnezeu vede un Acan în tabără?
Și câți predicatori ajung să-l imite pe Acan cu prada lui ascunsă? Predici făcute cu ajutorul cunoștințelor împrumutate, paragrafe copiate și lipite pentru că un prompt rapid dat inteligenței artificiale a fost mai ușor decât munca făcută personal. Pentru mine, acestea au sclipirea unor obiecte blestemate, a aurului și argintului date spre nimicire.
Biruința de la Ierihon i-a învățat pe toți israeliții că Dumnezeu trebuie să-i conducă în luptă. Încrede-te în El chiar și atunci când planul nu pare să aibă sens. Nu ai învățat și tu același lucru? Biblia este o lungă mărturie despre astfel de cuceriri neobișnuite, oameni cărora le-a fost testată credința, oameni care și-au pus viața în joc bazându-se pe ce a spus Dumnezeu, nu pe ce gândeau ei.
Ce este o predică bine studiată și frumos exprimată, dar construită în mare parte pe temelia inteligenței artificiale? Nu este, într-un fel, pradă furată? Ce valoare are o învățătură corectă doctrinar, generată prin câteva apăsări de taste, dacă nu poartă urmele rugăciunii, ale convingerii și ale unei inimi atinse de Dumnezeu?
O viață întreagă de predici, studii biblice și lecții de școală duminicală produse de AI nu-L va onora pe Dumnezeu și se va sfârși în înfrângere.
Biruința de la Ai
Israel s-a pocăit. Acan a fost nimicit. Apoi s-au întors împotriva dușmanului.
De data aceasta, Dumnezeu le dă instrucțiuni pentru a întinde o cursă adversarului. Planurile Lui pentru ei, inteligente și tactice, nu diferă prea mult de ceea ce ar putea propune orice general. Trupele se strecoară noaptea în spatele cetății, iar o mică forță de diversiune se preface că fuge din nou, atrăgând armata dușmană afară din cetate. De data aceasta, trupele ascunse distrug cetatea și încercuiesc dușmanul.
Este o strategie foarte diferită de mersul tăcut în jurul zidurilor și sunetul trâmbițelor. Acest plan se potrivește cu rațiunea omului și chiar cu logica unui computer.
Dar chiar și aici, Dumnezeu Își pune semnătura. Israel avea să câștige biruința nu datorită superiorității planului sau numărului lor, ci pentru că Iosua a ascultat de Domnul și și-a ținut sulița ridicată în timpul luptei: „Iosua nu și-a tras mâna pe care o ținea întinsă cu sulița până n-au fost nimiciți cu desăvârșire toți locuitorii din Ai. (Iosua 8:26)
Care este ideea? Slujitorii nu trebuie niciodată să înlocuiască dependența de Dumnezeu și de Duhul Său cu niciun instrument. Luptătorul lui Dumnezeu nu se încrede în sulița lui, în carele lui de luptă sau în ChatGPT-ul lui. Dacă abuzezi de instrumentele tale, lasă-le deoparte. Nu ai nevoie de ele. Dacă le poți folosi într-un mod permis și curat, hotărăște-te să nu le folosești niciodată din lene. Dumnezeu trebuie să fie singura ta încredere.
Slăbiciunea omului, cunoașterea lui limitată, lipsa lui de elocvență, imperfecțiunile lui omenești sunt mai mult decât suficiente în fața dușmanului atunci când Dumnezeu este cu el. Prin credință, strigătele lui pot dărâma zidurile de nepătruns ale inimii răzvrătite, pentru că Dumnezeu a promis să fie glorificat în slăbiciunea omului, așezându-Și cea mai mare semnătură peste nebunia crucii.
Dar dacă iei cu lipsă de reverență o cunoaștere care nu este a ta, dacă te bazezi pe scurtătură, dacă mergi la luptă într-o armură pe care nu ai încercat-o, dacă îți pui încrederea în AI, vei cunoaște înfrângerea de la Ai. Pe hârtie, totul are sens. Planurile sunt geniale. Ai mai mult decât suficientă putere pentru a reuși. Și totuși vei cădea, pentru că Domnul nu este cu tine.
Această poziție nu este anti-tehnologie. Este împotriva abuzului de tehnologie și împotriva încrederii în tehnologie. Este împotriva sprijinirii pe orice altă înțelepciune în afară de înțelepciunea Domnului.
Pastore, cu toate slăbiciunile și limitele tale, predică Cuvântul. Predică așa cum te-a făcut Dumnezeu să predici. Studiază mult, roagă-te și mai mult, cere ajutorul lui Dumnezeu și nu ceda în fața predicării artificiale.
Dacă Dumnezeu ar fi dorit, ar fi putut trimite o armată de ființe serafice, cu limbi de foc, ca să predice lumii. L-ar fi putut trimite pe Gabriel să vestească. Dar nu a făcut-o. El nu are nevoie să fii îmbrăcat cu toată cunoașterea pastorilor din veacurile trecute. Are nevoie să depinzi de El: pe genunchi, așteptând ca puterea Lui să se arate.
Iosua nu avea nevoie să consulte toată știința militară. Avea nevoie să-L întâlnească pe Dumnezeu și să primească instrucțiunile Lui, oricât de improbabile păreau.
Aceasta este și nevoia noastră astăzi. Unde sunt oamenii lui Dumnezeu care nu caută sfat de la un computer, ci se încred în mijloacele rânduite de Dumnezeu: Cuvântul și rugăciunea? Astfel de oameni vor vedea zidurile Ierihonului căzând, întăriturile dușmanului arzând și poporul lui Dumnezeu intrând în țara promisă.