Te-a făcut cineva să crezi că suferința și bucuria nu pot coexista, că nu poți fi cu adevărat fericit când treci prin momente dificile?
Poate că nimeni nu ți-a spus-o pe față, dar viața te-a învățat că toți suferă, că doar câțiva privilegiați gustă uneori fericirea și că e imposibil să fii fericit când ești cufundat în suferință. Cum ar putea fi posibil așa ceva? Cancer și bucurie? Trădarea și bucuria? Moartea și bucuria? În imaginația ta, ar fi ca și cum ai spune că cineva poate înota până la vârful Everestului sau poate traversa Oceanul Pacific. Bucuria în suferință încalcă definițiile pe care le-ai dezvoltat pentru ambele cuvinte.
Așa gândeam și eu. Credeam că promisiunea creștinismului era suferința și abia la final fericirea — în rai. Renunță la tine însuți, ia-ți crucea, suferă pentru moment, iar într-o zi Dumnezeu te va duce acasă și te va face fericit. Cu siguranță, Dumnezeu îi va face pe toți credincioșii să fie pe deplin și veșnic fericiți în cerurile noi și pe pământul nou: „Lucruri pe care niciun ochi nu le-a văzut și nicio ureche nu le-a auzit, iar la inima omului n-au ajuns — așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu celor ce-L iubesc”. (1 Corinteni 2:9).
Dar pentru cei care Îl cunosc pe Isus, fericirea nu este doar o speranță viitoare; este o realitate prezentă și durabilă — chiar și în suferință.
Îmbrățișează totul cu bucurie
Misiunea noastră la Desiring God spune că existăm „pentru a-i determina pe oameni să trăiască pentru slava lui Dumnezeu, ajutându-i să se mulțumească cu Dumnezeu mai presus de orice, în special în suferința lor…”. Posibilitatea profundă a bucuriei în suferință își are rădăcinile în mărturia inspirată de Dumnezeu din Scriptură.
Apostolul Pavel, de exemplu, a fost închis de nenumărate ori, bătut cu bastoane, calomniat de dușmanii săi, biciuit de cinci ori, lapidat aproape până la moarte, adesea privat de hrană, apă, adăpost și somn — „adesea în călătorii, în pericole pe râuri, în pericole din cauza tâlharilor, în pericole din cauza celor din poporul meu, în pericole din cauza neevreilor, în pericole în cetate, în pericole în deșert, în pericole pe mare, în pericole printre frații falși” (2 Corinteni 11:26) — și totuși era mereu vesel (2 Corinteni 6:10). Șeful prizonierilor putea scrie din singurătatea, nedreptatea și suferința celulei sale: „Bucurați-vă întotdeauna în Domnul; vă spun din nou: Bucurați-vă” (Filipeni 4:4).
Și șeful prizonierilor nu este singurul. Regele David a scris din chinurile trădării, în timp ce era calomniat și vânat: „Tu-mi dai mai multă bucurie în inima mea, decât au ei când li se înmulțește rodul grâului și al vinului.” (Psalmul 4:7). Apostolul Iacov a găsit aceeași comoară: „Frații mei, să considerați că aveți parte de cea mai mare bucurie atunci când treceți prin diferite încercări” (Iacov 1:2). Bucurați-vă nu după, ci în timpul încercărilor. Și, desigur, Șeful celor care suferă i-a condus pe toți când a îndurat cea mai grea și mai dureroasă dureroasă noapte pe care ți-o poți imagina „pentru bucuria ce-I stătea înainte” (Evrei 12:2).
Ce înseamnă să fii binecuvântat
Motivația noastră de a-i ajuta pe cei aflați în suferință să rămână mulțumitori este înrădăcinată în Scriptură și confirmată de mărturia sfinților care au suferit cu adevărat, dată de Dumnezeu.
Probabil cunoașteți câțiva creștini care nu au niciun motiv să fie atât de fericiți pe cât sunt. Astfel de oameni au trecut prin mai multă durere decât majoritatea, și totuși au mai multă bucurie decât majoritatea. Ei au gustat bunătatea lui Dumnezeu în vale așa cum nu au gustat-o niciodată pe munte — și bucuria lor strălucește mai puternic acolo, în întuneric, decât oriunde altundeva. Tocmai faptul că ei sunt bine când nimic nu le merge bine aduce și mai multă glorie lui Dumnezeu.
Aș putea să vorbesc despre mulți astfel de oameni încântători, pe care această lume nu îi merită, însă voi menționa doar unul. Vaneetha a suferit nenumărate operații în copilărie, un divorț nedorit, pierderea bruscă a unui copil și acum o afecțiune debilitantă care îi provoacă dureri cronice și îi limitează sever mișcările. Și totuși, ea ar putea fi cea mai fericită persoană pe care am întâlnit-o vreodată.
Cum este posibil? Cum poate exista o așa fericire în sufletul ei?
Scriptura arată că binecuvântarea este orice lucru pe care Dumnezeu ni-l dă și care ne face pe deplin satisfăcuți în El. Orice lucru care ne apropie mai mult de Isus. Orice lucru care ne ajută să renunțăm la lucrurile temporare și să ne agățăm mai strâns de cele veșnice. Și adesea, tocmai luptele și încercările, dezamăgirile dureroase și dorințele neîmplinite sunt cele care ne ajută cel mai mult să facem acest lucru.
Vaneetha este dovada vie, respirând și cântând, că adevărata bucurie este cea mai puternică și mai durabilă forță din univers. Hedonismul creștin ne îndeamnă să căutăm fără rușine plăcerea în Dumnezeu, pentru slava lui Dumnezeu. Credem că Dumnezeu este cel mai glorificat în noi atunci când suntem cei mai satisfăcuți în El. Nu renunțăm la fericire când devenim creștini și nu punem încercările pe pauză. Nu, căutarea fericirii adevărate începe când îl urmăm pe Isus și nu se termină niciodată, nici măcar în suferință.
Dureros, dar pătruns de o fericire nemărginită
În toamna anului 2012, când John Piper se pregătea să renunțe la funcția de pastor după 33 de ani, a ținut o ultimă serie de predici. A ținut zece predici pe parcursul a patru luni, concentrându-se pe cele zece adevăruri definitorii pe care dorea să le lase bisericii pe care o iubea atât de mult. Ultima a fost atât intenționată, cât și memorabilă (eu eram în biserică în acea dimineață): „Întristat, dar mereu bucuros”, din 2 Corinteni 5:20-6:13.
El a spus: „Lumea are nevoie ca biserica să prezinte o bucurie neclintită în Isus, chiar și în mijlocul suferinței.”
Și această notă a fost acolo încă de la început. În cartea Desiring God, pastorul John dedică un întreg capitol „Suferinței: sacrificiul hedonismului creștin”. El scrie:
„Drumul spre Calvar cu Isus nu este un drum lipsit de bucurie. Este un drum dureros, dar pătruns de o fericire nemărginită. Dacă alegem confortul și siguranța în locul sacrificiilor, suferințelor și efortului pentru misiune, evanghelizare, slujire și iubire, alegem împotriva bucuriei. În căutarea bucuriei prin suferință, mărim valoarea satisfăcătoare a Sursei bucuriei noastre. Dumnezeu Însuși strălucește precum lumina de la capătul tunelului suferinței noastre.”