Loading ...

ASCULTĂ LIVE

Am crescut ca băiat evreu în orașul Krugersdorp din Africa de Sud. Îmi aduc aminte cum ascultam slujbele în sinagogă, fascinat de ce spunea deseori rabinul nostru: că Dumnezeu este un Dumnezeu personal. Mai târziu, când am început studiile la Universitatea Witwatersrand din Johannesburg, am ajuns să fiu profund îngrijorat de nesiguranța mea cu privire la faptul că Dumnezeu este cu adevărat un Dumnezeu personal. Credeam că a fost un Dumnezeu din istorie, care a eliberat poporul nostru din mâinile lui Faraon. Dar părea prea îndepărtat pentru a fi prezent și în detaliile vieții mele.

Ca student, am început să lucrez la proiectul de diplomă, studiind informatica și matematica aplicată. În aceeași perioadă m-am împrietenit cu Lewis Hurst, pe atunci profesor de psihiatrie și genetică. El era foarte interesat de știința astronomiei, așa că discutam ore întregi despre complexitatea cosmosului. În acești ani mă simțeam împlinit din punct de vedere intelectual. Mă fascina eleganța formulării matematice a teoriei relativismului, iar la vârsta de 19 ani am trimis prima mea lucrare de cercetare despre acest subiect la Societatea Astronomică Regală de la Londra. După ce a fost publicată, un an mai târziu, am început să primesc cereri de republicare sau tipărire din partea observatoarelor și a universităților (cu confuzia că aș fi fost deja profesor universitar). Din punct de vedere spiritual, treceam pe atunci printr-o perioadă de secetă. Îmi dădeam seama că din toate cunoștințele științifice pe care le dobândisem, ceva lipsea. Până atunci nu Îl cunoscusem cu adevărat pe Dumnezeu.

Prietenia mea cu profesorul Hurst devenea tot mai profundă, așa că am început să-i împărtășesc gândurile mele cu privire la univers. Ideea că universul este conceput de un Artist măreț rezona cu convingerile mele, dar nu reușeam să găsesc dovezile că același Artist are vreun interes să mă cunoască personal. Îi spuneam profesorului: „Suntem noi doar o umbră trecătoare care abia ce apare, ca apoi să și dispară imediat? De ce trăim? Care este scopul vieții? Chiar este posibil să avem parte de o întâlnire personală cu Creatorul cosmosului?” „Există răspunsuri pentru fiecare dintre întrebările tale”, mi-a spus profesorul. „Sunt conștient că provii dintr-o familie de evrei ortodocși, dar nu ai vrea totuși să stai de vorbă cu un prieten de-ai mei, reverendul John Spyker?”

Părinții mei m-au învățat să caut răspunsuri oriunde ar putea fi găsite, așa că am acceptat întâlnirea cu pastorul creștin. Spyker avea un ton al vocii care atrăgea atenția și vorbea cu autoritate. A luat Biblia în mână și a deschis Noul Testament la epistola lui Pavel către Romani. În capitolul 9, versetul 33, Pavel afirmă că Domnul Isus este o piatră de poticnire pentru poporul evreu, dar cei care aleg să creadă cu adevărat în El, nu vor fi niciodată dați de rușine. Prin harul divin, dintr-o dată totul a devenit foarte clar pentru mine. Domnul Isus a fost și piatra mea de poticnire. El a împlinit toate profețiile mesianice din scripturile ebraice. În timp ce majoritatea evreilor încă așteaptă venirea lui Mesia, eu am știut atunci că L-am găsit și că tot ce trebuia să fac era să primesc harul Lui oferit fără plată. Imediat i-am cerut lui Spyker să se roage pentru mine, ceea ce a și făcut. În acea zi din octombrie 1976, la vârsta de 22 de ani, i-am predat inima și mintea Domnului Isus. Duhul Său S-a răspândit în fiecare celulă a ființei mele.

Faptul că am devenit creștin a avut un impact profund asupra carierei mele în astronomie. A fost uimitor să conștientizez că unul dintre principalele obiecte ale cercetărilor mele, praful cosmic, este materialul din care Dumnezeu a modelat întreaga umanitate. Am fost foarte inspirat de cuvintele lui Dumnezeu venite prin Isaia: „Îţi voi da vistierii ascunse, bogăţii îngropate, ca să ştii că Eu sunt Domnul care te chem pe nume, Dumnezeul lui Israel. ” Ce minunat a fost să vizitez unele dintre cele mai mari observatoare astronomice ale lumii și să descopăr aceste bogății în bolta înstelată de deasupra pământului.

Una dintre cele mai mari chemări ale vieții mele este să arăt oamenilor ce diferență mare este între adevărul despre natură și natura adevărului. Adevărul despre natură aparține domeniului fizic sau științific – în cazul meu, studiul planetelor, al stelelor și galaxiilor, al universului în expansiune. În schimb, natura mult mai vastă a adevărului include atât domeniul fizic, precum și cel spiritual, unde Dumnezeu revelează lucrările harului Său.

Au trecut mulți ani de când am stat prima dată în fața unui telescop digital. Totuși, de fiecare dată când privesc minunățiile creației lui Dumnezeu – mai ales în zilele noastre, cu telescoape care trimit imagini în direct din spațiu, pe ecranele de pe pământ – încă văd gloria extraordinară a Creatorului nostru. Încă sunt uluit de faptul că un Dumnezeu așa de puternic și maiestuos cunoaște numele meu și mă iubește deplin, la fel ca pe propriul Său Fiu.

Sursa: christianitytoday