Iubitor de cărți, pasionat de podcasturi, fan al cărților audio, permite-mi să te întreb: cu toate opțiunile pe care le ai la dispoziție, cum îți alegi hrana pentru suflet și minte?
Ai putea comanda sau descărca aproape orice carte la cerere. Ai putea asculta, chiar acum, o carte clasică precum David Copperfield sau un roman lansat ieri. Ai putea să te abonezi la oricare dintre milioanele de podcasturi. Așadar, cum îți alegi următoarea carte?
Această întrebare capătă o importanță și mai mare atunci când luăm în considerare miza. Cărțile — sau, mai bine zis, paragrafele și cuvintele — schimbă vieți. Cuvintele modelează lumi. Citim, scrie John Piper, pentru că „vrem să descoperim ceva despre care nici măcar nu știam că există, o dimensiune a realității care ne-ar putea schimba… în bine.
Fiecare capitol pe care îl citim are potențialul de a ne modela următorul capitol. O lume fictivă ar putea să prindă viață și să ne transforme realitatea. Cărțile bune (și chiar unele podcasturi) curg prin suflet precum râurile, săpând văi, modelând peisaje.
Dar pentru fiecare carte care ne schimbă cu adevărat, alte o sută (probabil chiar mai multe) ne ating doar ușor, ca un fior efemer.
De ce să citim?
La un moment dat, am avut impresia că există o listă (lungă) cu cărți importante de citit. De asemenea, am adoptat câteva reguli nescrise, dar intangibile, precum „Tot ce ai început trebuie terminat” și „Cu cât citești mai repede, cu atât mai bine”. Am considerat munții de materiale necitite ca pe o provocare, un Everest pe care trebuie să-l escaladez în sprint. Rezultatul a fost că deseori citeam cărți pe care le găseam neinteresante, într-un ritm din care nu puteam profita. Am devenit sclavul paginii.
Poate că vă puteți identifica cu asta. Așa cum cei care nu știu să înoate se zbat în mare, tot așa unii dintre noi, găsindu-ne într-o mare de informații pe care nu le putem consuma, ne zbatem la fel. Citiți mai mult și mai rapid. Ascultați asta, indiferent de interesele personale. Fiți la curent — chiar acum. Cărțile și conținutul menite să ne servească viețile ajung să ne domine.
Nu am să vă ofer planul perfect de lectură. Ca în multe aspecte ale vieții, cea mai bună abordare va varia de la persoană la persoană și de la sezon la sezon. Dar am o propunere modestă. Poate că întrebarea „Ce ar trebui să citesc sau să ascult?” ar deveni mai clară dacă am înțelege mai bine de ce citim.
„De ce să citim?” întrebarea poate avea mai multe răspunsuri corecte. Citim pentru a învăța, pentru a ne odihni, pentru a lega o prietenie cu alți cititori, pentru a ne bucura de măiestria scriitorilor talentați. Dar, pe lângă aceste motive întemeiate, ia în considerare și alte trei care pun lectura în slujba unor iubiri mai mari: Citește pentru a-L iubi pe Dumnezeu. Citește pentru a-i iubi pe ceilalți. Citește pentru a descoperi adevărata frumusețe.
1. Citește pentru a-L iubi pe Dumnezeu
Nu trebuie să ne întrebăm care este chemarea principală a vieții noastre:
„Isus i-a spus: Să-L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău“. Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă.” (Matei 22:37–38)
Existăm pentru a-L slăvi pe Dumnezeu bucurându-ne de El — iubindu-L. Și dacă această iubire este motivul principal al vieții noastre, atunci am găsit un motiv foarte bun pentru a citi.
Desigur, o Carte mai presus de toate servește acestei iubiri. În ciuda afirmațiilor multor coperți de carte, Biblia este singura carte din lume care trebuie citită. Scriptura este, într-adevăr, singura carte pe care știm că Domnul nostru Isus a citit-o. În același timp, Biblia ne asigură că Dumnezeu a instruit oameni pentru a ajuta biserica Sa să înțeleagă această Carte, să o aplice și să vadă mai clar pe Dumnezeul trinitar al acestei Cărți (Efeseni 4:11–12). Și mulți dintre acești învățători au scris cărți.
Nu sugerez că tot ceea ce citim și ascultăm trebuie să aibă legătură directă cu Scriptura sau cu Dumnezeul pe care Îl întâlnim acolo. Dar cu siguranță ceva nu este în regulă dacă nimic din ceea ce citim nu are legătură cu Scriptura. Și ceva este și mai greșit dacă ceea ce citim ne îndepărtează de Cuvântul lui Dumnezeu, furându-ne gustul pentru Cartea mai dulce decât mierea (Psalmul 19:10).
Așadar, obișnuiește-te să citești în mod regulat ceva care te ajută să „te străduiești să cunoști pe Domnul” (Osea 6:3), ceva care dezvăluie mai mult din „bogățiile nepătrunse ale lui Hristos” (Efeseni 3:8), ceva care te face mai priceput „în cuvântul dreptății” (Evrei 5:13).
În mod practic, gândește-te să citești cu atenție și răbdare pasajele biblice pe care vrei să le aprofundezi. Sau citește ceva care îți concentrează atenția direct asupra lui Dumnezeu – atributele Lui, trinitatea Lui, persoana și lucrarea lui Isus, misiunea Duhului Sfânt. Sau întreabă-ți pastorii ce cărți i-au ajutat să-L iubească cel mai mult pe Dumnezeu. Sau invită un prieten îndrăzneț să citească Instituțiile lui Calvin sau un volum din Operele lui John Owen, ținând cont de înțelepciunea lui C.S. Lewis:
„Cred că mulți dintre cei care spun că „nu se întâmplă nimic” când se așează sau îngenunchează în fața unui devoțional biblic ar descoperi că inima le cântă de la sine atunci când parcurg un pasaj dificil de teologie.” (God in the Dock, p. 223)
Indiferent cum o faci, citește pentru a te bucura și a te delecta în Dumnezeu mai mult decât o faci acum.
2. Citește pentru a-i iubi pe ceilalți
După ce a clarificat „porunca cea mare și cea dintâi”, Isus ne dă o a doua poruncă asemănătoare:
Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. (Matei 22:38–39)
Iubirea sinceră pentru Dumnezeu se îndreaptă spre exterior. Ea se răspândește din camera noastră de rugăciune în bucătărie, la vecinii de alături și mai departe. Noi existăm pentru a-L slăvi pe Dumnezeu bucurându-ne de El, iar bucuria adevărată se extinde, crește și îi primește și pe ceilalți. O astfel de bucurie iubește aproapele ca pe sine.
În providența Sa, Dumnezeu a pus anumiți vecini mai aproape de noi, oameni care necesită mai multă atenție din partea noastră. Noi iubim nu ca oameni obișnuiți, ci ca tați și mame, soți și soții, manageri și angajați, pastori și membri ai bisericii, prieteni și vecini. Și Dumnezeu ne va trage la răspundere pentru felul în care ne comportăm și pentru felul în care îi iubim pe oamenii din sfera chemării noastre (Efeseni 5:22–6:9; Luca 3:12–14; 1 Corinteni 7:24).
Și iată care este adevărul: putem crește cu adevărat în aceste chemări. Putem deveni mai buni. Putem să-L mulțumim pe Dumnezeu și să-i iubim pe ceilalți mai mult decât o facem acum. Pavel a spus că Timotei va progresa dacă se va dedica chemării sale pastorale (1 Timotei 4:15). La fel vom proceda și noi în chemările noastre. Iar o parte din dedicarea noastră presupune învățare și studiu — de la ceilalți membri ai comunității, dar și prin cărți valoroase și alte resurse utile.
Nu mă refer doar la resurse practice de tip „cum să”. Citind despre cocoșul Chauntecleer din Cartea vacii Dun mi-am format stilul de conducere acasă. Cartea Perelandra a lui Lewis m-a făcut să vreau să fiu un soț mai bun. Ascultând fragmente din autobiografia lui John Paton, am dobândit o viziune despre paternitate pe care să o doresc și să o urmăresc. Ficțiunea și biografiile ne pot servi într-un mod minunat în chemările noastre.
Dar nu desconsidera nici cărțile practice. Nu toate cărțile despre căsătorie, parenting sau muncă oferă perspective abundente, dar unele o fac. Unele îți pot oferi o metodă pentru devoțiuni familiale mai eficiente. Unele te pot inspira să-ți faci meseria mai abil. Unele îți pot transforma una dintre prietenii.
Mai mult decât atât, simplul fapt de a citi sau de a asculta resurse legate de chemarea voastră vă va ține atenția îndreptată asupra acestor aspecte esențiale ale vieții, amintindu-vă că drumul uceniciei voastre trece chiar prin casa voastră, biserică, cartier și locul de muncă. Îl onorați pe Dumnezeu slujindu-L în aceste locuri. Așadar, citiți pentru a-i iubi pe cei din jur — acolo.
3. Citește pentru a găsi frumusețea
Isus nu ne dă o a treia poruncă pentru a contempla frumusețea din lumea lui Dumnezeu, dar mai multe pasaje ne invită să ne îndreptăm privirea des și cu atenție către creație și către cele mai bune aspecte ale culturii umane.
Psalmii precum 8, 19, 104 și 148 ne arată cum să privim la lumea din jurul nostru. „Du-te la furnică” și „Privește crinii” ne îndeamnă să ne oprim și să privim (Proverbe 6:6; Matei 6:28). „Calea vulturului pe cer, calea șarpelui pe stâncă” și alte obiceiuri ale animalelor pot fi „prea minunate” pentru a fi înțelese, dar sunt și prea minunate pentru a fi ratate (Proverbe 30:18-19). Iar mintea rodnică găsește și se bucură de „tot ce este frumos” nu numai în natură, ci și în artele umane.
La fel ca în cazul iubirii față de Dumnezeu și față de semeni, cărțile nu sunt strict necesare pentru a găsi frumusețea. Mulți bărbați și femei analfabeți s-au minunat mult mai mult decât mine. Cu toate acestea, cărțile pot deveni servitori extraordinari în această căutare.
Cărțile bune sunt ferestre care lasă lumina să intre, ochelari care fac lumea neclară să devină clară, ochi care nu sunt ai noștri și care ne arată adevărata glorie. Ca teleportoarele și mașinile timpului, ele ne duc în locuri și timpuri pe care altfel nu le-am putea vizita niciodată. Ca bardii din vechime, ele țes povești despre vieți și națiuni în timpul unei ședințe (sau a câtorva), cuprinzându-ne cu drama propriei noastre povești. Așadar, dacă vrem să auzim melodia mai profundă a creației sau să contemplăm ce este mai bun din creativitatea umană, ar fi bine să ieșim nu numai afară în natură, ci și să ne transpunem într-o carte bine aleasă.
Niciun gen literar nu are monopolul asupra frumuseții. Multe opere non-ficționale dezvăluie frumusețea în mod strălucit. Dar ficțiunea și poezia sunt deosebit de potrivite pentru a ne captiva imaginația. Ambele genuri literare au capacitatea de a ne scoate din rutina cotidiană. Ficțiunea bună ne transportă din realitatea noastră obișnuită, cel puțin pentru o vreme, pentru a ne trimite înapoi mai sănătoși. Poezia bună ne încetinește ritmul grăbit, pentru a ne purta înapoi în viața de zi cu zi — cu sufletul liniștit, pregătit să vadă mai limpede. Ficțiunea ne schimbă locul, iar poezia ne schimbă ritmul, pentru a ne arăta frumusețea pe care altfel am fi ratat-o.
Multe dintre cele mai bune cărți, desigur, conțin și aspecte negative — la fel ca Scriptura, la fel ca viața. Dar astfel de cărți trăiesc în continuare printre „tot ce este frumos”, dacă povestirea ne ajută să jelim tot ce este urât în lume și în noi înșine. Așadar, descoperiți acei autori, acei poeți și versuri care vă pun față în față cu frumusețea.
Cele mai mari iubiri ale noastre
Ce s-ar întâmpla dacă noi, iubitorii de cărți și ascultătorii de podcasturi, am privi aceste resurse ca pe niște instrumente pentru a cultiva iubirea față de Dumnezeu, față de aproapele și pentru a descoperi frumusețea? Am putea scăpa de presiunea anxioasă de a citi sau asculta tot mai mult, de a recupera materialele ratate și de a ține pasul cu toate. Am putea descoperi o libertate nouă, renunțând la cărțile pe care mulți le parcurg, dar care adaugă mult prea puțin la aceste iubiri mai profunde. Am putea simți o focalizare reînnoită, alegând cu atenție ce lecturăm și lăsând deoparte tot ce nu ne servește cu adevărat.
Și am putea descoperi mai des că lecturile noastre ne schimbă în moduri care contează cel mai mult.