Loading ...

ASCULTĂ LIVE

Ultima dumincă dinaintea Paștelui înseamnă mai mult decât să ne amintim de toate persoanele cu nume de flori din viața noastră și să le urăm fiecăruia de bine. Ziua aceasta merită să fie amintită pentru că, în urmă cu 2000 de ani, în aceeași duminică a avut loc intrarea triumfală a Domnului Isus în Ierusalim. Ceea ce noi știm ca „Duminica Floriilor”, este duminica dinaintea răstignirii lui Isus.

Povestea intrării în Ierusalim este una dintre puținele întâmplări din viața lui Isus care apare în toate cele patru relatări ale Evangheliilor. Punând cap la cap cele patru istorisiri, devine clar că a fost un eveniment semnificativ, nu numai pentru oamenii care au trăit în acele zile, ci pentru toți creștinii, de-a lungul istoriei.

În acea zi, Isus a intrat în Ierusalim călare pe un măgar împrumutat, care nu mai fusese călărit până atunci. Ucenicii și-au pus hainele pe măgar înainte ca Isus să se urce pe el, iar mulțimile au ieșit să-i primească, așezându-și, la rândul lor, hainele înaintea Lui, împreună cu ramuri de finic, o specie de palmier. Poporul L-a lăudat și L-a aclamat ca fiind „Împăratul care vine în numele Domnului”, în timp ce El mergea la templu, unde a învățat oameni, i-a vindecat și de unde i-a alungat pe schimbătorii de bani și pe negustorii care făcuseră din casa Tatălui Său o „peșteră de tâlhari”.

Scopul călătoriei lui Isus la Ierusalim din acea zi a fost acela de a face publică misiunea Sa de a fi Mesia și Rege al Israelului, împlinind profețiile din Vechiul Testament. Evanghelistul Matei spune că Împăratul ce a venit pe mânzul unui măgar a fost împlinirea exactă a proorociei lui Zaharia: „Saltă de veselie, fiică a Sionului! Strigă de bucurie, fiică a Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine, drept şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un măgăruş, pe mânzul unei măgăriţe!” Isus călărește spre capitala împărăției Sale, ca un Rege cuceritor și este aclamat de oameni ca atare, după obiceiul acelor zile. Străzile Ierusalimului, cetatea împărătească, sunt deschise înaintea Sa, iar El se așază în palat, însă nu într-unul pământesc și trecător, ci într-unul palatul spiritual care este templul, pentru că domnia Sa este în plan spiritual. De asemenea, primește închinarea și lauda oamenilor pentru că numai El le merită. Acum a sosit momentul să nu le mai spună ucenicilor Săi că nu trebuie să povestească nimănui despre lucrarea Lui, ci dimpotrivă, îi încurajează să strige laudele Lui și să I se închine deschis.

Întinderea hainelor a fost un act de omagiu pentru regalitate. Isus le declara deschis oamenilor că El era Regele lor și Mesia pe care îl așteptau.

Dar din păcate, lauda pe care oamenii i-au adus-o lui Isus nu a însemnat recunoașterea Lui ca Mântuitor. Ei L-au primit din dorința de a avea un eliberator mesianic, cineva care să-i conducă într-o revoltă împotriva Romei. Au fost mulți cei care, deși nu credeau în Hristos ca Mântuitor, totuși sperau că El va scoate poporul de sub robia romanilor. Aceștia sunt cei care L-au primit ca Rege cu multele lor osanele, recunoscându-L ca Fiul lui David care a venit în numele Domnului. Dar când au văzut că așteptările nu le sunt împlinite, când El a refuzat să pornească alături de ei o revoltă masivă împotriva ocupanților romani, mulțimile s-au întors repede împotriva Lui. În doar câteva zile, osanalele lor se vor schimba în strigăte de ură: „Răstignește-L!”. Cei care L-au slăvit ca pe un erou, L-au respins și l-au abandonat fără remușcări.

Povestea Duminicii Floriilor este, de fapt, una a contrastelor ce conțin însă învățături practice pentru credincioși. Este povestea Împăratului care a venit ca un slujitor smerit, călare pe un măgar, nu pe un cal alb, nu în haine împărătești, ci pe hainele celor săraci și umili. Isus Hristos nu vine să cucerească prin forță, ca regii pământului, ci prin iubire, har, milă și prin propriul Său sacrificiu, oferit în favoarea poporului Său. El nu are o împărăție cu armate înfricoșătoare și împodobită cu splendori, ci cu smerenie și slujire. El nu cucerește națiuni, ci inimi și minți. Mesajul Lui este unul de pace cu Dumnezeu, nu de pace temporară. Dacă Isus are o intrare triumfală și în inimile noastre, atunci El va domni acolo cu pace și dragoste. Iar în calitate de urmași ai Lui, și noi manifestăm aceleași calități, iar lumea Îl vede pe adevăratul Împărat trăind și domnind triumfător în noi.