Apostolul Pavel a scris: „O, moarte, unde îți este veninul?” (1 Corinteni 15:55). Oricine își plânge pierderea unei persoane dragi va simți că termenul „venin” încearcă să descrie durerea resimțită.
Crăciunul adesea amplifică această durere. Unele peisaje, decoruri și locuri, ne amintesc de mâinile pe care nu le vom mai putea ține niciodată. Întâlnirile de familie sau de prieteni scot la iveală absența prețioasă a celor dragi. Voci dulci, acum tăcute, răsună în amintirile noastre atunci când fredonăm colinde sau povestim întâmplări din trecut.
Acest lucru nu este negativ. Crăciunul este, de fapt, un moment potrivit pentru a ne întâlni cu durerea. Tristețea are darul de a risipi iluziile și de a ne arăta esența nașterii lui Isus: distrugerea morții (1 Corinteni 15:26).
Veninul despre care vorbește Pavel nu este durerea pierderii. Pavel vorbește despre ceva mult mai grav: condamnarea. „Veninul morții este păcatul” (1 Corinteni 15:56), pentru că „plata păcatului este moartea” (Romani 6:23). Moartea fizică abia încearcă să cuprindă gravitatea acestei morți veșnice. Pavel și-a dedicat viața predicând despre Hristos cel înviat, încercând să ne ferească de moartea spirituală.
Pavel era preocupat de seriozitatea judecății lui Dumnezeu, descrisă în Biblie ca “mânia și urgia” Lui (Romani 2:8), care îi așteaptă pe cei ce vor sta în fața “scaunului de judecată al lui Hristos” (Romani 14:10). Pentru Pavel, cel mai înspăimântător lucru era ca un om să ajungă despărțit de Hristos.
Isus a spus: „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul, şi trupul în iad.” (Matei 10:28)
Aceasta este miza principală a vieții. Trebuie să fim împăcați cu Dumnezeu (2 Corinteni 5:20) și să avem anulată sentința de osândă veșnică (Coloseni 2:14). Singura cale de a face acest lucru este să primim darul gratuit al lui Dumnezeu: iertarea păcatelor și viața veșnică prin Fiul Său, Isus (Romani 6:23).
De aceea a venit Isus. Întregul său scop prin naștere a fost să moară, „pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul, şi să izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor.” (Evrei 2:14–15)
Dar nu doar pentru a muri. Isus a venit să fie înviat din morți (Apocalipsa 1:18). El este Învierea și Viața, iar oricine crede în El „chiar dacă va muri, va trăi” (Ioan 11:25).
Când Isus s-a născut în Betleem, a simbolizat zorii distrugerii morții. S-a deschis astfel calea către vremea când El „nimiceşte moartea pe vecie: Domnul Dumnezeu şterge lacrimile de pe toate feţele şi îndepărtează de pe tot pământul ocara poporului Său” (Isaia 25:8)
Dacă simți durere în acest Crăciun, amintește-ți că ceea ce trăiești face parte din esența sărbătorii. Lui Isus îi pasă de durerea ta. Ascultă dintr-o nouă perspectivă vestea îngerului: Isus a venit să ne mântuiască de păcatele noastre (Matei 1:21). Atunci când păcatul este iertat, zilele morții își pierd puterea, iar fiecare lacrimă este ținută în amintirea lui Dumnezeu (Psalm 56:8).
Fie ca Învierea și Viața să insufle speranță durerii tale din acest Crăciun (1 Tesaloniceni 4:13).