Dacă vrem să-I fim credincioși lui Isus, trebuie să acordăm o atenție deosebită obiceiurilor noastre. Iar asta pentru că oferim o mare parte din viața noastră obiceiurilor, mult mai mult decât probabil ne dăm seama.
James Clear, autorul cărții Atomic Habits, descrie un obicei ca fiind „un comportament care a fost repetat de suficiente ori pentru a deveni automat”. Din punct de vedere neurologic, obiceiurile sunt „scurtături mentale învățate din experiență”, comportamente pe care „mintea noastră conștientă le transmite minții noastre inconștiente, pentru ca aceasta din urmă să le facă în mod automat”.
Acum, ia-ți un moment și gândește-te câte acțiuni ai realizat astăzi în timp ce gândurile tale conștiente erau concentrate pe altceva. Te-ai îmbrăcat? Ai mâncat? Ți-ai legat șireturile sau ai făcut nod la cravată? Ți-ai aplicat machiajul? Ai folosit telefonul mobil? Ai trecut printr-un spațiu îngust din camera ta fără să spargi nimic? Ai condus o mașină sau ai mers cu bicicleta pe o stradă aglomerată? Dacă ar fi să înregistrezi, timp de o săptămână, toate sarcinile simple sau complexe pe care le faci și care nu necesită o conștientizare activă sau chiar deloc din partea ta, ai fi uimit. Și ai pleca de aici cu o apreciere mai profundă a influenței masive pe care obiceiurile o exercită asupra vieții tale.
Comportamentele care devin automate, cele pe care nu le mai observăm după ce devin obișnuite, pot fi foarte influente – în bine sau în rău. Tocmai de aceea este important să le mai observăm uneori. Și cu atât mai mult cu cât beneficiile sau consecințele obiceiurilor noastre se agravează în timp.
Cum se dobândește un obicei
Clear explică cum se creează un obicei:
În același mod în care banii se înmulțesc prin dobândă, efectele obiceiurilor tale se înmulțesc pe măsură ce le repeți. Acestea par să facă doar o mică diferență în zilele obișnuite, dar totuși impactul pe care îl au în decursul lunilor și anilor poate fi enorm. Abia atunci când privești în urmă cu doi, cinci sau poate zece ani, valoarea obiceiurilor bune și costul celor proaste devin izbitor de evidente.
Pentru oameni ca noi, cărora le plac rezultatele rapide ale eforturilor depuse și împlinirea imediată a dorințelor noastre, aceasta este o descoperire care dă de gândit. Ajută la explicarea motivului pentru care ne luptăm adesea să ne ținem de deciziile noi. De asemenea, ne ajută să înțelegem de ce ne-am format multe dintre obiceiurile proaste (și de ce ne este greu să ne debarasăm de ele). Dacă ne uităm la rezultatele pe termen scurt pentru a ne măsura succesul, vom fi probabil descurajați. Pentru că, așa cum spune Clear:
Averea netă este un rezultat întârziat al obiceiurilor tale financiare. Greutatea ta este un rezultat întârziat al obiceiurilor tale alimentare. Cunoștințele tale sunt un rezultat întârziat al obiceiurilor tale de învățare.
Și aș adăuga că sănătatea ta spirituală și dezvoltarea ta sunt rezultate întârziate ale obiceiurilor spirituale. Dobândirea unor obiceiuri bune și renunțarea la cele rele necesită răbdare, perseverență și credință – exerciții care produc ele însele multe și variate beneficii.
Cu toții am fost învățați că, dacă vrem să realizăm ceva, trebuie să ne stabilim obiective. În principiu, acest lucru este adevărat. Cu toate acestea, câte obiective ți-ai stabilit care nu au fost atinse? De ce nu au funcționat? În parte, pentru că sistemele defectuoase prevalează aspirațiile bune. Cu alte cuvinte, obiceiurile tale au subminat obiectivele. Obiectivele nu ne duc nicăieri fără obiceiurile bune necesare pentru a le atinge.
Construirea unui obicei în patru pași
Deci, cum ne construim obiceiurile necesare pentru a obține recompensa pe care ne-o dorim? Și cum scăpăm de obiceiurile care ne împiedică în drum spre țintă?
Când vine vorba de construirea (și deconstruirea) obiceiurilor, nu există doar o singură cale. Cu toate acestea, Clear oferă patru pași utili pe care i-a identificat – în primul rând din experiența sa foarte dificilă după ce a suferit un grav traumatism cranian, dar și din cercetările ample în neuroștiința formării obiceiurilor. Cei patru pași sunt: indiciu, poftă, răspuns și recompensă. Clear descrie modul în care acestea funcționează împreună astfel:
Indiciul declanșează o dorință care motivează un răspuns, care oferă o recompensă, care satisface dorința și, în cele din urmă, devine asociat cu indiciul. Împreună, acești patru pași formează o buclă de feedback neurologic – indiciu, poftă, răspuns, recompensă; indiciu, poftă, răspuns, recompensă – care vă permite să creați obiceiuri.
Înțelegerea modului în care funcționează această „buclă a obiceiurilor” ne ajută și atunci când vine vorba de a renunța la obiceiurile proaste.
Mai departe, voi încerca să preiau în mod concis ideile generale ale lui Clear și astfel să reușim să vedem cum le putem practica în calitate de creștini. Reține că acești pași nu fac decât să descrie strategiile de creare și de rupere a obiceiurilor din perspectivă neurologică. Pentru creștini, formarea obiceiurilor va implica întotdeauna mai mult decât neuroștiința: va implica credința în promisiunile lui Dumnezeu, bucuria în Hristos și încrederea în Duhul Sfânt. Așadar, în timp ce citești, exersează-ți capacitatea de a lua cunoștințele generale și de a le aplica unor scopuri spirituale.
1. Indiciu
Fiecare obicei pe care îl dezvoltăm începe cu un indiciu, ceva care „determină creierul tău să inițieze un comportament” – un comportament pe care creierul îl asociază cu o recompensă dorită. Foamea este un exemplu simplu; este un indiciu pentru a mânca. În timp, dezvoltăm o mulțime de indicii în jurul mâncării: anumite momente ale zilei, anumite locuri, anumite evenimente, anumite activități, anumite stări de spirit și așa mai departe.
Același lucru este valabil pentru toate comportamentele noastre obișnuite. Vederea telecomenzii, a Bibliei de pe masă, a notificării de pe telefon, a pantofilor de alergat, a listei de rugăciune, a imaginii senzuale – toate acestea pot deveni indicii comportamentale.
Evidențiază indiciile bune: Când vine vorba de crearea unui obicei bun, trebuie să identificăm noi indicii pe care creierul nostru le asociază cu comportamentul dorit și apoi să ne gândim la modalități de a face aceste indicii mai evidente pentru creierul nostru. Clear ne sugerează să completăm propoziția : „Voi [COMPORTAMENTUL] la [ORA] în [LOCALITATEA]” și apoi să plasăm indicii în mod strategic ca declanșatori ai creierului. Cu o practică repetată în timp, creierul nostru va asocia aceste indicii cu comportamentul benefic.
Diminuează indiciile rele: Înlăturarea obiceiurilor proaste poate începe, de asemenea, prin eliminarea indiciilor care determină un comportament dăunător. Clear spune: „Mulți oameni cred că le lipsește motivația, pe când ceea ce le lipsește de fapt este claritatea”. Așadar, el ne sfătuiește să căutăm aceste indicii nefolositoare și să le notăm. Apoi să ne gândim la modalități de a reduce sau elimina tipul de „indiciu” care declanșează obiceiul negativ.
Permiteți-mi să vă dau un exemplu personal de schimbare a indiciilor. Pentru că am decis că vreau să mă gândesc la lucrurile de sus înainte de a adormi, în loc de „lucrurile de pe pământ” (Coloseni 3:2), am decis să-mi duc telefonul în altă cameră (eliminând un indiciu care îmi declanșează comportamentul nedorit) și să pun Biblia pe noptieră (introducând un indiciu care îmi declanșează comportamentul dorit).
2. Pofta
Puterea unui indiciu constă în faptul că produce o dorință. Clear subliniază faptul că o poftă este forța motivațională din spatele fiecărui obicei… pentru că fără dorința unei schimbări, nu avem niciun motiv să acționăm. Ceea ce tânjești nu este obiceiul în sine, ci schimbarea pe care acesta o oferă.
Cu alte cuvinte, atunci când credem că tânjim după un suc sau o țigară sau un serial sau după scrollarea prin social media, nu ne dorim, de fapt, aceste lucruri. Ci de fapt tânjim după plăcerea sau ușurarea pe care creierul nostru o asociază cu acele comportamente. De fapt, cercetătorii au descoperit că în creierul nostru se eliberează mai multă dopamină atunci când anticipăm plăcerea decât atunci când ne implicăm efectiv în acel comportament.
Fă ca poftele bune să fie atractive: Când vine vorba de crearea și menținerea unui obicei bun, voința nu este suficientă. Creierul nostru trebuie să învețe să asocieze un nou comportament cu o dorință – anticiparea faptului că acel comportament produce o anumită recompensă. În mod ideal, scopul final pe care acest comportament ne ajută să îl atingem ne oferă o motivație suficientă. Adesea, la început, trebuie să găsim modalități creative de a face comportamentul în sine atractiv, până când creierul nostru asociază mai clar comportamentul cu scopul nostru final.
Fă ca poftele rele să nu fie atractive: Când vine vorba de a renunța la un obicei prost, din nou, reversul este adevărat. Trebuie să ne învățăm creierul să nu mai asocieze un comportament dăunător cu o plăcere. Facem acest lucru prin repetarea explicită a modurilor în care comportamentul respectiv acționează de fapt împotriva plăcerii noastre, până când creierul nostru îl interpretează ca pe ceva nedorit și neatractiv.
Oricare dintre noi care a încercat să își schimbe obiceiurile alimentare pentru a scădea în greutate sau pentru îmbunătățirea sănătății înțelege importanța acestor două strategii. Pentru că, având în vedere cât de persuasive pot fi poftele, dacă nu am fi găsit modalități creative de a spori atractivitatea alimentelor sănătoase și de a diminua atractivitatea alimentelor, cel mai probabil am fi revenit imediat la obiceiurile noastre proaste.
3. Răspuns
O poftă ne împinge să răspundem într-un mod care să ne permită să obținem recompensa dorită. Atunci când un anumit răspuns este repetat de suficiente ori, acesta devine un obicei.
Fă ca răspunsurile bune să fie ușoare: Desigur, unele obiceiuri sunt ușor de stabilit, în timp ce altele sunt foarte provocatoare. Oricum ar fi, „o mare parte din bătălia pentru crearea unor obiceiuri mai bune se reduce la găsirea unor modalități de a reduce obstacolele asociate cu acestea”. Trebuie să căutăm modalități de a reduce obstacolele și de a spori confortul atunci când vine vorba de comportamentele dorite. Știm cu toții că, pe măsură ce un comportament este mai ușor, cu atât este mai probabil să îl practicăm.
Fă ca răspunsurile greșite să fie dificile: Când vine vorba de a renunța la un obicei prost, facem contrariul. După cum spune Clear, „când este mai greu să-ți împlinești o poftă, obiceiurile sunt dificil de implementat”. Așadar, trebuie să căutăm modalități de a „crește numărul de pași între noi și obiceiurile noastre rele”.
Am un prieten drag care a pus în practică această strategie. Cu câțiva ani în urmă, el se lupta cu obiceiul păcătos de a viziona pornografie, însă slujba îi cerea să fie frecvent în mediul online. Astfel, el s-a abonat la un program care urmărea ce făcea în mediul online și îl făcea vizibil unor persoane alese de el ca să-l monitorizeze. Faptul că a fost mai dificil și mai dureros să se complacă în obiceiul său distructiv l-a ajutat să se elibereze de acesta.
4. Recompensă
În cele din urmă, motivul pentru care dezvoltăm un obicei este acela că urmărim o recompensă. După cum spune Clear:
Indicația constă în observarea recompensei. Pofta este dorința de a obține recompensa. Răspunsul se referă la obținerea recompensei.
În calitate de creștini, credem că răsplata finală a oricărui obicei bun – mare sau mic, ușor sau dificil – este creșterea împlinirii noastre în Dumnezeu. De aceea, Pavel a căutat să „se poarte aspru cu trupul lui și să-l țină în stăpânire” (1 Corinteni 9:27), astfel încât să poată „alerga spre țintă pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu în Hristos Isus” (Filipeni 3:14). Pavel urmărea marea și nepieritoarea răsplată: să poată „să-L câștige pe Hristos” (Filipeni 3:8). Iar Hristos este o răsplată pentru care merită să clădești și să distrugi orice obicei necesar pentru a o obține.
Așa cum am menționat mai devreme, în această epocă decăzută, creierul nostru nu face întotdeauna asocierea dintre un anumit obicei și recompensa noastră finală. Și astfel, „consolidarea imediată ajută la menținerea motivației pe termen scurt, în timp ce așteptăm ca recompensa pe termen lung să sosească”.
Fă-o satisfăcătoare: Când vine vorba de crearea unui obicei bun, este înțelept să căutăm modalități care ne fac să-l simțim ca fiind foarte împlinitor. Pentru că „suntem mai predispuși să repetăm un comportament atunci când experiența este satisfăcătoare”. Și întrucât „unul dintre cele mai satisfăcătoare sentimente este sentimentul de a face progrese”, crearea sau utilizarea unui fel de dispozitiv de urmărire a obiceiurilor poate oferi genul de stimulent care să ne facă să continuăm.
Fă-o nesatisfăcătoare: Când vine vorba de a renunța la un obicei prost, probabil că poți completa singur răspunsul: găsește modalități de a-l face solicitant. Roagă un prieten să îți monitorizeze comportamentul și să îți atragă atenția atunci când greșești, iar asta poate aduce suficient de multă descurajare astfel încât să eviți comportamentul dăunător.
Cu toții avem de dus până la capăt o cursă a credinței. Și dacă alergăm cu credincioșie, cu răbdare, lăsând deoparte orice greutate și păcat împovărător, ni se promite un premiu glorios, incomparabil, nepieritor, veșnic: Isus Hristos. Pavel ne îndeamnă „să alergăm ca să-l căpătăm” (1 Corinteni 9:24). Deci, ne luăm în serios obiceiurile. Pentru că ele influențează modul în care alergăm – în bine sau în rău.
Sursa: Desiring God