Francis Crick a primit Premiul Nobel pentru că a fost unul dintre cei doi oameni de știință care au descoperit celebra structură în dublu helix a ADN-ului, în 1953. Patru decenii mai târziu, același Francis Crick scria: „Tu, bucuriile și tristețile tale, amintirile și ambițiile tale, simțul identității personale și al voinței libere nu sunt, de fapt, nimic mai mult decât comportamentul unei vaste adunări de celule nervoase și al moleculelor asociate lor” (The Astonishing Hypothesis, 3).
Cu alte cuvinte, tu ești doar ceea ce se întâmplă material în creierul tău. Iar când activitatea creierului se încheie, tu încetezi să exiști. Desigur, Biblia spune altceva. În continuare analizăm ce ne învață Scriptura despre suflet, conștiință și felul în care adevărata noastră identitate supraviețuiește morții și înflorește în înviere.
Creierul și conștiința
Pavel vorbește despre a fi „departe de trup” și „acasă la Domnul” (2 Corinteni 5:8).
Cred că Pavel are perfectă dreptate atunci când arată că omul, în conștiința lui, nu este identic cu creierul fizic. După ce vom pleca din trup, vom continua să fim persoane conștiente în prezența lui Hristos (Filipeni 1:23; 2 Corinteni 5:8). Creierul nostru va rămâne în mormânt, dar conștiința noastră aflată în relație cu Isus, va fi în cer, în prezența Domnului.
Aceasta este o învățătură clară a Noului Testament și nu ar trebui să ne surprindă, pentru că Dumnezeu Însuși a existat din veșnicie ca ființă personală, conștientă, nu ca trup. Materia fizică, din care face parte și creierul, a fost creată. Ea nu este o parte eternă din Dumnezeu. Prin urmare, Dumnezeu este personal, iar noi am fost creați după chipul Lui (Geneza 1:26–27).
Minunea este că Dumnezeu nu a creat doar persoane conștiente, capabile să comunice cu El în adevăr și dragoste, prin gânduri și sentimente, ci a hotărât să lege aceste centre ale conștiinței de trupuri și de creiere. Aici apare o mare taină: cum interacționează sau cum se întrepătrund conștiința noastră personală, adică însăși persoana noastră, sufletul nostru — cu creierul fizic? Pentru că este limpede că acest lucru se întâmplă.
Îmi amintesc că m-am gândit mult la această problemă în Germania, acum 50 de ani. Eram student doctorand și îmi amintesc cum stăteam în cămăruța mea de lângă bucătărie, unde am studiat timp de trei ani. Mă gândeam astfel: răbdarea este numită rod al Duhului Sfânt (Galateni 5:22). Cu alte cuvinte, răbdarea este lucrarea unei Ființe supranaturale, care produce în mine o realitate spirituală. Ține de conștiință. Și totuși, răbdarea este în mod clar afectată de lipsa fizică a somnului. Pentru mine a fost mereu evident că devin mai iritabil și mai puțin răbdător atunci când dorm prea puțin. Așadar, trupul meu și conștiința mea interacționează într-un fel.
„Transpunerea” minții
C.S. Lewis a scris un eseu intitulat „Transposition” (Transpunere). Textul din care citez se află în volumul „The Weight of Glory” (Povara slavei), o colecție de patru eseuri sau predici. Eseul vorbește chiar despre această problemă.
Lewis spune astfel: „Mi se pare foarte probabil că adevărata relație dintre minte și trup este una de transpunere. Suntem siguri că, cel puțin în viața aceasta, gândirea este strâns legată de creier. Însă teoria potrivit căreia gândirea nu ar fi decât o mișcare în creier este, după părerea mea, absurdă. Dacă ar fi așa, teoria însăși nu ar fi decât o mișcare, un eveniment între atomi, care ar putea avea viteză și direcție, dar despre care nu s-ar putea spune în mod semnificativ că este «adevărată» sau «falsă».”
Cu alte cuvinte, dacă toate gândurile noastre sunt doar reacții fizice în creier, atunci chiar și ideea că „gândurile sunt doar reacții fizice” nu mai poate fi considerată adevărată sau falsă. Ar fi doar un alt eveniment material.
Lewis continuă spunând că trebuie să existe un fel de corespondență între creier și minte, între trup și conștiință. Dar nu este nevoie să presupunem că există o corespondență exactă, unu-la-unu, între fiecare mișcare a conștiinței și fiecare modificare fizică a creierului. O astfel de presupunere ar obliga creierul să aibă o complexitate aproape de necrezut.
Mai degrabă, creierul poate răspunde la varietatea aparent infinită a conștiinței fără să fie nevoie să producă o modificare fizică separată pentru fiecare nuanță a conștiinței.
Lewis exprimă ideea astfel: emoția sau conștiința coboară, ca să spunem așa, în senzație, în sistemul nervos, și o asimilează, o transformă, o schimbă atât de profund, încât același fior de-a lungul nervilor poate fi ori încântare, ori agonie.
Aceasta este doar o analogie care ilustrează faptul că lumea conștiinței, lumea gândirii și a emoției, a rațiunii și a afecțiunii, este mult mai bogată, mai variată și mai subtilă decât sistemul nervos fizic.
Trei implicații
Există implicații foarte serioase dacă credem că adevărata noastră persoană, conștiința noastră umană, este distinctă de creierul fizic și, în același timp, profund legată de el.
Această perspectivă ne ajută să luăm în serios importanța spirituală a îngrijirii trupului. Trupul poate influența în mod semnificativ mintea, conștiința noastră. În același timp, această convingere ne ferește de ideea superficială că, dacă trupul interacționează cu conștiința, atunci conștiința nu este nimic altceva decât creier, nimic mai mult decât materie fizică și că, atunci când murim, încetăm complet să existăm. Nu este adevărat. Știm din Biblie că nu este adevărat, iar această concluzie nici măcar nu rezultă logic din faptul că mintea și creierul interacționează.
Dacă viața sufletului sau a conștiinței este, folosind cuvintele lui Lewis, „mai bogată, mai variată și mai subtilă” decât realitatea fizică actuală, este foarte posibil ca trupurile noastre glorificate, la înviere, să nu fie doar o simplă copie a creierelor noastre de acum (1 Corinteni 15:42–44). Mai degrabă, este probabil ca și creierele noastre glorificate să aparțină unei ordini cu totul noi, capabile să creeze senzații de bucurie infinit mai bogate, mai variate și mai subtile, potrivite pentru plinătatea nemăsurată a bucuriei și a desfătărilor de la dreapta lui Dumnezeu, de care ne vom bucura (Psalmul 16:11).