De ce bucuria Crăciunului se transformă atât de repede în anxietatea Anului Nou?
Adesea, pentru că ceea ce am simțit ca bucurie de Crăciun nu era ancorat adânc în Hristos, până la urmă. El S-a născut umil într-o iesle, în timp ce noi încercăm să ne învelim temerile în hârtie, să ne ascundem încercările sub brad și să ne înecăm tristețile în lichior de ouă. Am crezut că este vorba despre copilul Isus, dar nu am făcut decât să ne acoperim poverile pentru câteva săptămâni cu luminițe, ghirlande și activități. Ne-a fost prea teamă să avem încredere cu adevărat în El și să Îi predăm Lui orice grijă.
Apoi 1 ianuarie bate din nou la ușă — responsabilități de reluat, decizii de luat și respectat, amânare de abandonat. Anxietatea aruncă brusc o umbră întunecată asupra bucuriei noastre, iar inimile noastre se luptă să îi reziste.
Motivul pentru care mulți dintre noi ne simțim atât de nesiguri și anxioși la final de an vine din faptul că am luat darurile menite să ne conducă la Dumnezeu și am căutat în ele puterea, speranța, claritatea și scopul pe care doar Dumnezeu ni le putea oferi.
Te caut cu ardoare
Când regele David s-a trezit cu un suflet neliniștit, el știa la cine să apeleze:
„Îmi întind mâinile spre Tine; sufletul meu tânjește după Tine ca un pământ uscat.” (Psalmul 143:6)
În momentele sale cele mai deprimante, când viitorul părea sumbru și șubred, David nu și-a îndesat neliniștile sub un nou abonament la sală, o dietă la modă sau o altă rezoluție de scurtă durată. El s-a târât până la singura fântână care l-a satisfăcut cu adevărat, căutând să bea din apa vie. El a lăsat suferința, opoziția și durerea sufletească să îl ducă pe o targă a slăbiciunii către Dumnezeu.
Dacă ne lăsăm anxietatea să ne conducă la Dumnezeu Însuși, El ne va oferi cu bunăvoință ceea ce avem cu adevărat nevoie la începutul unui nou an. După cum mărturisește David în restul psalmului, Dumnezeu ne va da putere, dar nu a noastră; speranță, dar cu un cost mare; claritate, dar nu control; și glorie, dar nu pentru noi înșine.
Putere pentru cei obosiți
Poate părea că puterea de care avem cea mai mare nevoie astăzi se măsoară în mesele consumate sau în minutele dormite, dar puterea de care avem cea mai mare nevoie va fi întotdeauna o putere spirituală și hotărârea de a persevera în încercări și în războiul împotriva păcatului și a ispitei.
„Dușmanul meu mă urmărește; îmi zdrobește viața, mă face să locuiesc în întuneric, ca cei ce sunt morți de multă vreme. Duhul îmi este doborât înlăuntrul meu; inima îmi este îngrozită în mine.Îmi aduc aminte de zilele de odinioară; mă gândesc la toate lucrările Tale; meditez la lucrarea mâinilor Tale. Îmi întind mâinile spre Tine; sufletul meu tânjește după Tine ca un pământ uscat.” (Psalmul 143:3-6)
Când David și-a epuizat propriile resurse — epuizat de frică și opoziție — nu a săpat mai adânc în el însuși. El și-a întins mâinile goale către Cel care lucrase și luptase pentru el de atâtea ori înainte.
Speranță pentru cei păcătoși
David știe că nu este doar o victimă a păcatului comis împotriva sa, ci că el însuși merită să sufere pedeapsa — nu compasiunea sau sprijinul — din cauza păcatelor pe care le-a comis.
„Răspunde-mi repede, Doamne, căci mi se topește duhul! Nu-Ți ascunde Fața de mine, ca să nu ajung ca cei ce se coboară în groapă! Fă-mă să aud dimineața îndurarea Ta, căci mă încred în Tine! Arată-mi calea pe care să merg, căci la Tine îmi înalț sufletul!” (Psalmul 143:7-8)
Ingredientul secret al bucuriei lui David este conștientizarea faptului că un om așa de păcătos precum este el nu ar trebui să ajungă niciodată să experimenteze acest tip de fericire. Dumnezeu ar fi trebuit să se îndepărteze de David, dar, în schimb, se bucură să îl copleșească pe David cu iubire statornică.
Claritate pentru viitor
David s-a confruntat cu o sută de decizii imposibile în fiecare zi, cu siguranță în timp ce era rege, dar poate chiar mai mult în timp ce era pe fugă. El a trebuit să își exercite înțelepciunea și discernământul în orice moment și sub o presiune incredibilă, în cele mai periculoase situații.
„Fă-mă să aud dimineața îndurarea Ta, căci mă încred în Tine! Arată-mi calea pe care să merg, căci la Tine îmi înalț sufletul! Învață-mă să fac voia Ta, căci Tu ești Dumnezeul meu! Duhul Tău cel bun să mă călăuzească pe un pământ neted!” (Psalmul 143:8, 10)
Claritatea de care avem nevoie pentru a lua decizii dificile astăzi, mai ales când intrăm într-un nou an, nu vine din planificarea meticuloasă sau din stabilirea bugetului sau a programului, ci din ridicarea ochilor către Dumnezeu — cunoscându-L mai bine prin ceea ce spune (în Cuvântul Său), așteptând să ne întâlnim cu El în rugăciune, adâncindu-ne bucuria în El.
Glorie pentru Tatăl
Cea mai eliberatoare parte a bucuriei lui David în Dumnezeu este că, în cele din urmă, nu este vorba despre el. O parte din ceea ce face fericirea atât de evazivă este faptul că suntem mereu tentați să încercăm să ne punem pe noi înșine în centrul ei. Cea mai profundă fericire umană, însă, a fost eliberată de această tentație și dorește în schimb să se ascundă în Dumnezeul cel viu.
„Pentru Numele Tău, Doamne, păstrează-mi viața! În dreptatea Ta, scoate-mi sufletul din necaz! În îndurarea Ta, nimicește-i pe dușmanii mei și distruge toți asupritorii sufletului meu, căci eu sunt robul Tău!” (Psalmul 143:11-12)
Glorifică-ți Numele prin mine! Arată lumii cât de milostiv, generos și puternic poți fi. Chiar și atunci când David pledează pentru eliberare și siguranță, el vrea ca Dumnezeu, nu David, să fie glorificat. El vrea ca poporul său (și dușmanii săi) să vadă că Dumnezeu a făcut-o. Îi ceri în mod regulat lui Dumnezeu să lucreze în viața ta — în relațiile tale, în orașul tău, în slujba ta, în munca ta — în moduri care să Îl glorifice pe El, și nu pe tine? Dacă cea mai mare slavă a Lui este cea mai mare bucurie a noastră, vom începe să ne rugăm mai mult ca David.
Sfârșitul de an este un moment excelent pentru a ne aminti de ce existăm și pentru a ne re-centra viața practic în jurul acelui scop măreț. Dacă v-ați găsit îndepărtându-vă de Dumnezeu și ați observat că v-a scăzut apetitul pentru gloria Sa, este chiar mai mult o problemă legată de bucurie decât una de disciplină. Întreabă-te ce „comori” te-au privat de bucuria profundă de a trăi de dragul Numelui Său. Și pe măsură ce îți restaurezi și îți sporești bucuria în Dumnezeu, lasă-L să te conducă prin încercări, departe de păcat, spre înțelepciune și discernământ, deplin pentru gloria Lui.