„De aceea, Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult și I-a dat Numele care este mai presus de orice nume, pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi, în cer, pe pământ și sub pământ și orice limbă să mărturisească faptul că Isus Hristos este Domn, spre gloria lui Dumnezeu Tatăl.” (Filipeni 2:9–11)
Crăciunul a marcat începutul celui mai uimitor „pas înapoi” prin care Dumnezeu a lucrat vreodată. Lui Dumnezeu i-a plăcut întotdeauna să-Și arate puterea tocmai prin situații care par a fi înfrângeri. El face uneori retrageri tactice pentru a obține victorii strategice.
În Vechiul Testament, Iosif, unul dintre cei doisprezece fii ai lui Iacov, a primit într-un vis promisiunea gloriei și a autorității (Geneza 37:5–11). Însă, pentru a ajunge la acea biruință, el a trebuit mai întâi să devină rob în Egipt. Și, ca și cum asta nu ar fi fost de ajuns, atunci când situația lui părea să se îmbunătățească datorită integrității sale, a ajuns într-o stare și mai rea: a devenit deținut. Dar toate acestea erau parte dintr-un plan. Era planul lui Dumnezeu pentru binele lui Iosif, pentru binele familiei lui și, în final, pentru binele întregii lumi!
Tocmai în închisoare l-a întâlnit pe paharnicul lui Faraon, cel care avea să-l ducă în fața lui Faraon, iar el l-a pus mai mare peste tot Egiptul. În cele din urmă, visul lui s-a împlinit, iar frații lui s-au plecat înaintea lui și el i-a salvat de la foamete.
Ce drum neașteptat către glorie! Dar acesta este felul în care lucrează Dumnezeu, inclusiv cu Fiul Său. El S-a golit pe Sine și a luat chip de rob. A ajuns chiar mai jos decât atât, a devenit prizonier într-un trup de om și a fost executat.
„De aceea, Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult și I-a dat Numele care este mai presus de orice nume, pentru ca, în Numele lui Isus, orice genunchi să se plece” (Filipeni 2:9–10). Aceasta este și calea pe care Dumnezeu ne conduce pe noi. Ni s-a promis gloria cerească, dacă vom suferi împreună cu El, așa cum spune Romani 8:17.
Urcușul începe prin coborâre. Drumul înainte trece prin aparentul regres. Drumul spre biruință trece prin „înfrângeri” rânduite de Dumnezeu. Acestea vor părea mereu eșecuri și vor fi simțite ca atare. Dar dacă Isus și Iosif ne învață ceva în acest Crăciun, este următorul lucru:
Ceea ce Satan și oamenii au plănuit spre rău, „Dumnezeu a transformat în bine” (Geneza 50:20).
O, sfinți cuprinsi de teamă, prindeți iar curaj,
Căci norii ce atât vă înfricoșează
Sunt grei de îndurare,
Vărsând binecuvântări peste voi.