La un moment dat, în cursul zilei de astăzi, te vei confrunta cu o sarcină pe care trebuie să o îndeplinești, dar pe care, în realitate, ai prefera să o eviți.
Vei privi cu teamă manualul de Anatomie și Fiziologie. Sau îți vei auzi copilul de trei ani răsturnând un borcan cu jeleuri pe podeaua bucătăriei. Sau îți vei aminti că astăzi trebuie să predai un raport tehnic. Sau vei observa vasele murdare de pe blatul din bucătărie.
Iar în acel moment, vocea lenei s-ar putea să răsune puternic în mintea ta. „Pune mâna pe telefon” sau „Ia ceva de ronțăit”, va insista ea. Sau poate va fi mai subtilă: „Ocupă-te mai întâi de celelalte lucruri”. Lenea mea adoră să se ascundă în spatele unei aparențe agitații și al unui program încărcat. Uneori, bifez o duzină de sarcini de pe lista mea de lucruri de făcut, neglijând-o tocmai pe cea mai importantă, asemenea unui om care ocolește o gaură mare din podeaua sufrageriei pentru a șterge praful de pe rafturi.
Scriptura ne trezește din amorțeala lenei în mai multe feluri:
- „Privește spre viitor”, spune Proverbele 20:4, și amintește-ți că lenea de astăzi aduce suferință mâine.
- „Privește-i pe cei din jurul tău”, spune Proverbele 10:26, și amintește-ți că lenea subminează dragostea.
- „Gândește-te la propria liniște sufletească”, spune Eclesiastul 5:12, și amintește-ți cât de dulce este somnul celui ce muncește.
Pe lângă aceste reamintiri necesare, am descoperit recent un alt adevăr care mi-a fost de ajutor: nu există nicio sarcină, oricât de neplăcută ar fi, pe care să nu o poți îndeplini cu bucurie.
Slujiți Domnului cu bucurie
Lenea își trage o mare parte din putere dintr-o convingere nerostită: Nu pot îndeplini cu bucurie sarcina care îmi stă înainte. Prin urmare, dacă vreau să o fac, va trebui să-mi mobilizez toată voința de care sunt în stare.
Dar lucrurile nu stau așa. Poți să citești manualul, să strângi jeleurile de pe jos, să scrii raportul și să speli vasele cu bucurie. Poate că nu vei chicoti în timp ce lucrezi. Poate că nu vei ajunge să iubești atât de mult sarcina, încât să mai răstorni un borcan cu jeleuri doar de dragul distracției. Dar îndemnul de a „sluji Domnului cu bucurie” nu se referă doar la formele de slujire care ne plac cel mai mult (Psalmul 100:2). Aceste cuvinte se aplică pretutindeni și în orice moment. Iar dacă Dumnezeu ne poruncește să ne bucurăm, El ne poate da și bucuria de care avem nevoie.
Apostolul Pavel a transmis propriul său îndemn de a sluji Domnului cu bucurie atunci când li s-a adresat robilor din Efes. În lumea antică, robia nu era o poziție de invidiat. Zilele multor robi erau pline de îndatoriri obositoare, pentru care nu primeau nicio apreciere. Și totuși, Pavel i-a chemat pe acești frați și surori să slujească „cu bunăvoință, ca Domnului, iar nu oamenilor” (Efeseni 6:7).
„În Hristos, nu trebuie să speli vasele murmurând și bombănind. Poți, de fapt, să le speli cu bucurie.”
Pentru creștini, opusul lenei nu înseamnă doar să muncești din greu, ci să muncești din greu cu bucurie și bunăvoință. Știu că acest lucru ar putea suna descurajator: „Vrei să spui că nu trebuie doar să spăl vasele, ci și să găsesc o modalitate de a mă bucura de asta?” Dar haideți să privim acest îndemn dintr-o altă perspectivă: în Hristos, nu trebuie să speli vasele murmurând și bombănind. Le poți spăla cu bucurie. Iar dacă ești convins că poți îndeplini orice sarcină cu bucurie, vei fi mai dispus să faci primul pas.
De unde vine însă această bucurie? Din două cuvinte care apar atât în Psalmul 100:2, cât și în Efeseni 6:7: „Domnului”. Orice sarcină ai avea de îndeplinit, Domnul Isus este Cel care ți-o încredințează și îți promite că te va întări și te va răsplăti.
Isus îți încredințează sarcina
Cu câțiva ani în urmă, un prieten s-a rugat pentru mine într-un mod care mi-a rămas întipărit în minte. El a spus: „Tată, Te rog, ajută-l pe Scott să-și facă astăzi treaba ca și cum Însuși Isus i-ar fi cerut să o facă, ca și cum Însuși Isus ar fi șeful lui”. Nu mă gândisem niciodată la munca mea în felul acesta. Și ce diferență a făcut această perspectivă!
Pavel ne îndrumă să-L vedem pe Domnul Isus în detaliile responsabilităților pe care Dumnezeu ni le-a încredințat. Robii din Efes erau, înainte de toate, „robi ai lui Hristos”, care Îi slujeau „Domnului” (Efeseni 6:6–7). Sau, după cum le-a spus robilor din Colose: „Voi slujiți Domnului Hristos” (Coloseni 3:24). Zi după zi, acești oameni își auzeau stăpânii poruncindu-le: „Pregătește cina!”, „Fă curat la intrare!” sau „Du scrisoarea aceasta!”. Dar, dincolo de fiecare poruncă, Isus dorea ca ei să audă glasul Lui.
Cum ți-ai face ordine în sufragerie dacă Însuși Isus ți-ar cere acest lucru? Cum ai duce gunoiul? Cum ai învăța pentru un examen, ai pregăti o prezentare sau ai sluji unui membru al bisericii pe care îți este greu să-l iubești? Ai privi altfel sarcina dacă ți-ar fi încredințată de Cel care a murit pentru tine, a înviat pentru tine și te-a salvat?
De obicei, muncim cu bucurie atunci când îl iubim pe cel pentru care lucrăm. Iar creștinii lucrează pentru Domnul Isus în tot ceea ce fac, fie că încasează cumpărăturile la casă, livrează colete, schimbă scutece sau efectuează operații chirurgicale (Coloseni 3:17). Compania noastră este Împărăția cerurilor. Șeful nostru este Hristos Domnul. Așadar, atunci când te confrunți astăzi cu o sarcină neplăcută, amintește-ți că ea vine de la Cel care te-a iubit cu o dragoste veșnică.
„Compania noastră este Împărăția cerurilor. Șeful nostru este Hristos Domnul.”
Desigur, într-o lume digitală precum cea în care trăim, nu orice sarcină despre care aflăm este responsabilitatea noastră și nu orice nevoie despre care auzim este una pe care trebuie să o împlinim. Dar dacă munca pe care o avem înainte se înscrie în responsabilitățile care fac parte din chemarea noastră în viață — ca soț sau soție, tată sau mamă, student sau angajat și așa mai departe — putem presupune cu încredere că această responsabilitate ne-a fost încredințată de sus.
Isus te întărește
Uneori, privim sarcina care ne stă înainte, o comparăm cu dorința sau puterea noastră de a o îndeplini și ne întrebăm de unde vom găsi resursele necesare. Când nouă zecimi din noi își doresc să facă orice altceva decât să scrie o lucrare de cercetare sau să curețe jgheaburile, de unde va primi ajutor acea singură zecime care mai este dispusă să se apuce de treabă?
În cartea Secretul spiritual al lui Hudson Taylor, marele misionar în China ne oferă o imagine demnă de ținut minte atunci când ne confruntăm cu sarcini pe care am prefera să le evităm:
„Pentru slujitorul meu contează prea puțin dacă îl trimit să cumpere lucruri care costă câțiva bănuți sau cele mai scumpe obiecte. În ambele situații, el se uită la mine pentru a primi banii și apoi îmi aduce cumpărăturile. Așadar, dacă Dumnezeu m-ar pune într-o situație de mare încurcătură, nu ar trebui oare să-mi dea multă călăuzire? Dacă m-ar așeza într-o situație foarte dificilă, nu mi-ar da mult har? Iar dacă m-aș afla în împrejurări apăsătoare și pline de încercări, nu mi-ar da multă putere?” (p. 165)
La fel, contează prea puțin dacă Domnul nostru ne trimite să îndeplinim o sarcină măreață și captivantă sau una pe care am prefera să o evităm toată viața. Dacă ne încredințează o lucrare care necesită mai multă putere decât avem, nu ne va da oare și ceea ce ne lipsește? Domnul nostru nu este faraon. Dacă ne cere să facem cărămizi, nu ne va da oare și paiele necesare? (Exodul 5:5–9)
Prea adesea, atunci când privesc o sarcină dificilă, presupun că slăbiciunea și lipsa mea de disponibilitate nu se pot schimba. Dar, gândind astfel, nu țin cont de Cel „care lucrează în voi și vă dă, după plăcerea Lui, și voința, și înfăptuirea” (Filipeni 2:13). Nu iau în calcul posibilitatea de a sluji „prin puterea pe care o dă Dumnezeu” (1 Petru 4:11). Presupun că rugăciunea nu are puterea de a schimba felul în care mă simt.
Isus nu doar ne încredințează munca pe care trebuie să o facem. El ne ia și de mână și ne întărește pentru a o îndeplini – dacă ne vom îndrepta privirea spre El, ne vom bizui pe El și ne vom încrede în promisiunile Lui. „Doamne, ajută-mă să-Ți slujesc cu bucurie” este o cerere la care Lui Îi place să răspundă.
Isus te răsplătește
Desigur, ne vom confrunta și cu sarcini mai dificile decât temele pentru acasă și spălatul vaselor. Dar nu exclude aceste îndatoriri mărunte dintre lucrurile pe care Dumnezeu ți le-a încredințat și pentru care te va răsplăti.
Nu este o răsplată să te culci seara obosit, dar mulțumit? Nu este o răsplată să poți spune, asemenea lui Pavel: „Am lucrat mai mult decât ei toți… totuși nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine” (1 Corinteni 15:10)? Nu este o răsplată să auzi chiar și numai o șoaptă din partea Domnului nostru: „Bine, rob bun!”?
Dacă Îl putem glorifica pe Dumnezeu prin ceea ce mâncăm și bem (1 Corinteni 10:31), atunci Îl putem glorifica și citind, scriind, făcând curățenie, slujind, planificând și îndeplinind orice altă sarcină măruntă pe care lenea ne ispitește să o neglijăm.
Ce Domn bun avem! Dacă El ne încredințează sarcini, ne întărește și ne răsplătește, nu trebuie să ascultăm de vocea lenei atunci când ne spune că ne așteaptă doar trudă și descurajare. În schimb, putem privi în față sarcinile neplăcute, ne putem ruga pentru ajutor și apoi, având încredere în promisiunile lui Dumnezeu, Îi putem sluji cu bucurie Domnului nostru Isus.
Sursa: desiringgod.org