Loading ...

ASCULTĂ LIVE

Dacă l-am putea întreba pe Martin Luther ce sens ar trebui să dăm actualei pandemii, probabil că ne-ar încuraja să o privim ca pe o lucrare străină de Dumnezeu, care nu îi aparține în mod direct. Totuși, Luther avea convingerea că Dumnezeu este complet Suveran peste toate lucrurile, inclusiv peste diferitele forme de suferință. Mai mult, considera că Dumnezeu este suveran chiar și asupra lui Satan, ale cărui comploturi diabolice pentru lume, cunoscutul reformator le-a luat cât se poate de serios. Dar, în aceeași măsură, Luther credea cu tărie și faptul că Dumnezeu este bun. Fundamentul convingerilor sale era că însăși natura lui Dumnezeu este iubirea arzătoare, care se dăruiește întrutotul pe sine. Pe de altă parte, ființele umane au o natură păcătoasă și puternic predispusă la auto-îndumnezeire. Chiar și credincioșii sunt nevoiți să se angajeze într-o luptă zilnică, pe viață sau pe moarte, împotriva firii adamice. Luptă care poate fi câștigată doar prin harul divin. De asemenea, mulți oameni Îl privesc pe Dumnezeu ca pe un judecător mânios, iar Luther știa despre aceștia că odată ce vor experimenta suferința, vor considera că este pedeapsa divină pentru păcatul lor. Astfel, ca răspuns pastoral al lui Luther, a apărut expresia ”lucrare străină de Dumnezeu” (eng.: alien work of God). Punând împreună toate aceste credințe și preocupări, Luther a vrut să ofere mângâiere credincioșilor, în mijlocul unei suferințe copleșitoare. Expresia vine ca o asigurare a faptului că Dumnezeu este pentru noi, niciodată împotriva noastră, în ciuda aparențelor contrare.

Mai departe, învățăm că deși Dumnezeu este cauza supremă a tuturor evenimentelor, nu este întotdeauna și cauza lor imediată. Dumnezeu se poate folosi în mod suveran de orice agent, ca să-și împlinească scopurile de răscumpărare a oamenilor. Astfel, suferința nu este lucrarea reprezentativă a lui Dumnezeu, ci El este caracterizat de dorința de a iubi și de a mântui. Suferința este străină de Dumnezeu, adică de natura și intențiile Sale, cu toate că El este încă suveran asupra acesteia.

Accentul pus de Martin Luther pe suferință ca fiind o lucrare străină de Dumnezeu, a venit din convingerea sa mai largă despre Dumnezeu, că într-o mare măsură El este ascuns ochilor rațiunii umane. Totuși, Dumnezeu poate fi descoperit în ultimul loc în care rațiunea păcătoasă a omului s-ar aștepta să Îl găsească: la Cruce. Luther a afirmat în trecut, bazându-se pe afirmații din prima epistolă a lui Pavel către Corinteni, că Dumnezeu poate fi găsit numai în mijlocul suferinței. Explicația oferită de el este că Dumnezeu se ascunde de ochii noștri pentru a ne conduce să-L cunoaștem prin credință, care este, în definitiv, un dar divin. Luther mai spune că această credință este asemenea unei arte. Deși esențială pentru viața creștinului, este dificilă și necesită practica zilnică a predării față de Dumnezeu.

O astfel de credință este colacul care salvează creștinul de la disperare, în timpul suferinței. Este o artă să poți avea încredere neclintită în Dumnezeu atunci când nu poți vedea desfășurându-se decât mânia Lui și când aștepți cu greu să vină vremuri mai bune. În aceste situații, Dumnezeu stă ascuns, întocmai cum mireasa vorbește despre mirele ei, în Cântarea Cântărilor: ”Iată‑l că stă în spatele zidurilor casei noastre, uitându‑se prin ferestre și contemplând printre zăbrele”. Analizând acest verset în termenii lui Luther, înțelegem că Dumnezeu privește la noi în mijlocul suferințelor prin care trecem. Nu ne părăsește, ci este gata să ne vină în ajutor prin harul Său și se lasă văzut de ochii noștri prin fereastra credinței.

Conform înțelegerii lui Luther, părintele protestantismului, credincioșii ar trebui să fie siguri că virusul care a provocat pandemia prin care lumea încă trece, nu este lucrarea lui Dumnezeu. Ci, mai degrabă, o lucrare străină de mâna Lui, dar prin intermediul căreia putem cunoaște adevăratele intenții ale inimii lui Dumnezeu față de oameni, privind la El prin credință.

Situația pandemică actuală poate fi întunecată și amenințătoare pentru mulți dintre noi, așa că ne este ușor să ne întrebăm îndoielnic dacă există sau nu un Dumnezeu bun și suveran. Martin Luther ar încuraja aceste întrebări sincere. Dar ne-ar îndemna să credem că Dumnezeul nostru cu adevărat iubitor privește la noi plin de har, dincolo de zidul suferinței în fața căruia ne aflăm. Această credință a noastră imperfectă, ne ajută să rămânem ancorați în Cuvântul și promisiunile lui Dumnezeu care este cu noi în toate zilele, chiar și când trecem prin suferință. El nu ne părăsește, ci caută cu nerăbdare să ne ajute, pentru că aceasta este inima Lui față de noi.

Sursa: Christianity Today