În timp ce C.S. Lewis își încheia prelegerea despre rugăciune, a pus o întrebare publicului său: „Cum să mă rog diseară, înainte să adorm?” El nu știa. „Nu am niciun răspuns la problema mea, deși am pus-o aproape tuturor creștinilor pe care îi cunosc, învățați sau simpli, laici sau clerici, din cadrul comunității mele sau din afara ei” (C. S. Lewis: Colecția de eseuri).
Ce problemă nu a putut să rezolve? Pe scurt, el nu a putut împăca modurile aparent reciproc exclusive în care suntem învățați să îi facem cunoscute cererile noastre lui Dumnezeu.
Primul mod, pe care Lewis îl numește „Modelul A”, este rugăciunea „Tatăl nostru”. Îi aducem cererile noastre Tatălui nostru Atotputernic și le lăsăm la picioarele Sale pentru a ne răspunde așa cum crede El că este mai bine.
Isus ne-a învățat să ne rugăm în acest fel în Rugăciunea Domnească: „Vie împărăția Ta, facă-se voia Ta” (Matei 6:10). Isus însuși a rostit această rugăciune în cel mai cumplit ceas din Ghetsimani, când a cerut mai întâi să fie îndepărtată acea suferință de la El, însă a încheiat: „Totuși, nu voia Mea, ci voia Ta să se facă” (Luca 22:42). În Predica de pe Munte, Isus ne asigură că Tatăl nostru din ceruri ne va da lucruri bune atunci când îi cerem, dar adesea nu exact ceea ce cerem (Matei 7:9-11). Cerem „pâine” și știm doar că Tatăl nostru nu ne va da un „șarpe”.
Până aici, totul este bine.
Să cer orice îmi doresc?
Apoi vine „modelul B”, rugăciunea „Cere orice dorești”. Această rugăciune cere credință că ceea ce ne rugăm de fapt va fi dat de Dumnezeu. „Tot ceea ce cereți în rugăciune”, ne mai învață Scriptura, „credeți că ați primit și va fi al vostru” (Marcu 11:24). Sau din nou: „Și orice veți cere în rugăciune, veți primi, dacă aveți credință” (Matei 21:22). Acest model necesită „credința că lucrul anume pe care îl cere credinciosul, i se va da”.
Isus nu se sfiește să învețe acest model. „Cereți orice doriți și vi se va face” (Ioan 15:7). Isus (nu vreun predicator modern al prosperității) învață: „Orice veți cere în numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Dacă Îmi cereți ceva în Numele Meu, Eu voi face” (Ioan 14:13-14; Ioan 15:7; 16:23-24).
Așadar, întrebarea: „Cum este posibil ca în același moment să ai o credință desăvârșită – o credință netulburată sau fără ezitare, cum spune Iacov (Iacov 1:6), că vei obține ceea ce ceri și, în același timp, să te pregătești în mod supus și anticipat pentru un eventual refuz?”. (Scrisori către Malcolm).
Când el (acum noi) își pleacă genunchiul în rugăciune, mijlocind pentru doamna Jones bolnavă, după ce model se roagă/ne rugăm? Cerem vindecarea ei, dacă Domnul vrea (Modelul A)? Sau ar trebui să ne rugăm pentru vindecarea ei în numele lui Isus, așteptând – și nu îndoindu-ne – ca acest lucru să se întâmple?
Lewis se frământă:
„Oare toate rugăciunile mele de mijlocire de ani de zile au fost greșite? Pentru că întotdeauna m-am rugat ca bolile prietenilor mei să se vindece „dacă vrea Dumnezeu”, prevăzând foarte clar posibilitatea ca acest lucru să nu se întâmple. Poate că totul a fost o falsă umilință și o falsă spiritualitate pentru care prietenii mei nu-mi datorează prea multe mulțumiri; poate că nu ar fi trebuit să visez niciodată la refuz, [fără să mă îndoiesc]?” (Colecția de eseuri)
Dacă ne rugăm rugăciuni de deferență (Modelul A) când ar fi trebuit să ne rugăm rugăciuni de asigurare (Modelul B), am putea fi îndoielnicul care blochează propriile rugăciuni (Iacov 1:6-8)? Cu toate acestea, dacă ne rugăm după modelul B atunci când A era cel mai bun, ne expunem prezumției așteptărilor false și dezamăgirii.
Ce înțeleg oamenii răi
Pentru a aprofunda întrebarea, auzim aceeași promisiune pe buzele altei persoane în Evanghelia după Marcu. Deși era un om rău, scena ne oferă o altă lentilă valoroasă.
Când fiica Irodiadei a intrat și a dansat, ea i-a plăcut lui Irod și invitaților săi. Regele i-a spus fetei: „Cere-mi orice dorești și îți voi da”. Și i-a jurat: „Orice îmi vei cere, îți voi da, până la jumătate din regatul meu”. (Marcu 6:22-23)
Acesta, vă amintiți, este modul în care capul lui Ioan Botezătorul sfârșește pe o tavă. Ce a vrut să spună prin această promisiune? Când Salomeea a cerut capul profetului în loc de jumătate din regat, „împăratul a fost foarte mâhnit, dar din cauza jurămintelor și a oaspeților săi nu a vrut să-și încalce cuvântul dat” (Marcu 6:26). El și-a dat seama (și presupune că și oaspeții săi își dau seama) că, după ce i-a promis „orice ar fi dorit” până la jumătate din regat, dacă i-ar fi dat orice altceva în afară de capul lui Ioan și-ar fi încălcat cuvântul.
Această înțelegere atinge punctul nevralgic al îndoielilor noastre tăcute cu privire la Modelul B. Ce facem cu rugăciunile fără răspuns ale atâtor sfinți care credeau că s-au rugat cu o credință autentică? „Fiecare război, fiecare foamete sau ciumă, aproape fiecare pat de moarte, este monumentul unei cereri care nu a fost îndeplinită” (Scrisori către Malcolm). Din nou, el nu vede nicio problemă cu modelul A – Dumnezeu știe întotdeauna ce este mai bine. Dar cum putem avea un contact vizual confortabil cu Modelul B, când acesta contrastează atât de mult cu experiența noastră, aflată acum la granița incredibilului?
Zile de naștere nefericite
Unii se grăbesc să rezolve decalajul dintre promisiune și experiența noastră aparentă a promisiunii insistând că „orice veți cere” înseamnă de fapt „orice veți cere… conform voinței Lui”. Ei citează 1 Ioan 5:14: „Și aceasta este încrederea pe care o avem față de El: dacă cerem ceva, după voia Lui, El ne ascultă”. Vedeți, „după voia Lui”. Orice nu este un cec în alb în care cineva poate scrie „un nou Ferrari’’ sau „un soț creștin” sau chiar „convertirea fiului meu” și să creadă cu siguranță că îl are. Numai cecurile care sunt în acord cu planul Său definit se vor încasa.
Lewis consideră acest răspuns nesatisfăcător.
Îndrăznim să spunem că, atunci când Dumnezeu promite „Vei avea ceea ce vei cere”, El vrea să spună în secret „Vei avea dacă vei cere ceva ce doresc să-ți dau”? Ce ar trebui să credem despre un tată care a promis că îi va da fiului său orice va alege pentru această zi de naștere și, când băiatul a cerut o bicicletă, i-a dat o carte de aritmetică, dezvăluind apoi mai întâi rezerva tăcută cu care a fost făcută promisiunea? (Colecția de eseuri)
Deși cartea ar putea fi mai bună pentru copil, Lewis susține că aceasta sosește cu un sentiment de „batjocură crudă” pentru băiatul fără bicicletă. Iar înțelegerea lui Lewis, care vede orice ca fiind pur și simplu orice, se potrivește mai bine și cu înțelegerea lui Irod.
Scufundarea în adâncuri
În timp ce mă luptam cu tensiunea pe care Lewis o expune aici, am început să-mi dau seama de o tendință problematică în propria mea viață de rugăciune: Cât de des am apelat la Rugăciunea A ca o modalitate de a proteja necredința?
Câte dintre rugăciunile mele „Dacă Domnul voiește” au fost, de fapt, rugăciuni care spuneau: „Nu mă aștept cu adevărat să răspunzi, așa că nu-mi voi face speranțe”? Cât de mult necredința a fost mascată, în cuvintele lui Lewis, sub forma unei „false smerenii și a unei false spiritualități”? O frânghie legată în jurul taliei mele în timp ce mă aventurez să mă întâlnesc cu Isus pe valuri – pentru orice eventualitate.
Câți dintre noi sunt bărbați și femei cu puțină credință, care nu iau în considerare în mod serios Rugăciunea B ca o strategie inconștientă de a se feri de o dezamăgire suspectă? Văd acest lucru cel mai mult la mine însumi în disponibilitatea mea de a rosti rugăciuni mărețe și abstracte, dar rareori rugăciuni mici și specifice. Chiar dacă rugăciunile în care cer „Orice aș vrea” sunt cereri generale, care generează răspunsuri generale (și deschise). Dar dacă mă rog rugăciuni specifice și dependente de timp, știu dacă mi se răspunde la ele așa cum am cerut sau nu.
Deși rămân în Hristos, cer în numele Lui, am cuvintele Lui în mine, posed o preocupare de a aduce roade spre Slava Lui, prea adesea mă așez pe plajă, stropind în apele puțin adânci ale rugăciunii, tentat să mă îndoiesc că voi vedea vreodată balene și delfini în adâncuri, așa cum îmi oferă Dumnezeu.
La ce concluzie a ajuns Lewis?
Cum răspunde Lewis la propria enigmă? Lewis ghicește că rugăciunile de tip B trebuie să fie expresii ale unei credințe speciale date de Dumnezeu pentru o lucrare specifică a Împărăției.
„Propria mea idee este că aceasta are loc doar atunci când cel care se roagă o face ca lucrător împreună cu Dumnezeu, cerând ceea ce este necesar pentru binele lucrării. O astfel de rugăciune ale profetului, apostolului, misionarului și a vindecătorului se face cu această încredere și își găsește încrederea justificată de eveniment.” (Scrisori către Malcolm)
Cu alte cuvinte, este vorba de o „rugăciune cu credință” specială pentru colaboratorii lui Dumnezeu. Iar credința pentru această rugăciune, pentru Lewis, nu este fabricată de noi printr-o ispravă de „gimnastică psihologică”, ci este dată de Dumnezeu. Noi nu strângem pumnul, nu ne încruntăm fruntea, nu ne împingem imaginația și nu confundăm acest lucru cu credința. Dumnezeu trebuie să dea darul. „Pentru cei mai mulți dintre noi”, recunoaște Lewis, „rugăciunea din Ghetsimani este singurul model” (Scrisori către Malcolm).
Deci, cum ar trebui să ne rugăm în seara aceasta?
Lewis ne sfătuiește în felul următor: „Pot să-mi ușurez problema spunând că, până când Dumnezeu nu-mi dă o astfel de credință, nu am nicio decizie de luat; trebuie să mă rog după modelul A pentru că, de fapt, nu mă pot ruga după modelul B? Dacă, pe de altă parte, Dumnezeu mi-a dat vreodată o astfel de credință, atunci, din nou, nu ar trebui să am nicio decizie de luat; ar trebui să mă găsesc rugându-mă după modelul B” (Colecția de eseuri).
Totuși, nici măcar această soluție nu a atenuat toate tensiunile, ci unele disconforturi rămân. Nu-mi place să mi-L reprezint pe Dumnezeu spunând: „Îți voi acorda ceea ce ceri cu credință” și adăugând, ca să zic așa, „Pentru că nu-ți voi da credința – nu de acest fel – dacă nu ceri ceea ce vreau să-ți dau”. Încă o dată, există doar o vagă sugestie de batjocură, de bunuri care par puțin mai mari în reclamă decât se dovedesc a fi. (Colecția de eseuri)
Cum ne vom ruga?
În ceea ce mă privește, aștept cu nerăbdare ajutorul unor oameni mai înțelepți și mai experimentați. Îmi mărturisesc slăbiciunea mea, că încă nu știu să mă rog așa cum ar trebui (Romani 8:26). Și totuși, nu descoperă Pavel un secret al necazului nostru care recomandă ajutorul Duhului Sfânt pentru rugăciunile noastre șovăitoare? „Însuși Duhul mijlocește pentru noi cu gemete prea adânci pentru cuvinte” și, „Duhul mijlocește pentru credincioși, după voia lui Dumnezeu” (Romani 8:27). El se roagă întotdeauna în numele nostru rugăciuni de tip B (dacă așa pot fi numite). Așadar, trebuie să mă rog așa cum sunt în stare, știind că gemetele Duhului compensează perfect ignoranța mea.
Cum voi face o petiție în această noapte? Îi voi face o petiție lui Dumnezeu ca unul care Îl iubește pe Dumnezeu, slava Sa, biserica Sa și lumea Sa. Voi face o petiție pentru a aduce roade și pentru a vedea suflete plecându-se în fața lui Isus. Și mă voi ruga pentru credința de a mă ruga cu mai multă îndrăzneală, cu mai multă nădejde, ca unul care are un cec semnat de Rege. Mă rog să experimentez această rugăciune a credinței (dacă așa este). Și mă voi ruga, de asemenea, cu reverență: „Facă-se voia Ta”, lăsând loc în rugăciunile mele pentru voia Lui, pentru gemetele Duhului, dar nu pentru necredință.
Cum te vei ruga tu în această seară?
Sursa: Desiring God