În 2006, am început primul meu job cu normă întreagă la birou. Aveam la dispoziție un laptop și un telefon mobil. Anul următor, m-am căsătorit, prioritățile mele s-au schimbat și, în curând, nu mai făceam aproape deloc activitate fizică regulată. Mi-a luat ani de zile să-mi dau seama că am nevoie de o schimbare.
În vara anului 2015, încurajat de soția mea, am început să ies la alergat dimineața de aproximativ trei ori pe săptămână. În lunile și anii care au urmat, mi-a plăcut să adaug și alte activități fizice moderate în viața mea. În acest proces, am învățat multe despre lumea lui Dumnezeu, corpul uman, căutarea bucuriei, sufletul meu și ceea ce mă motivează.
După aproape doi ani de la începutul călătoriei mele, am scris ceea ce credeam că va fi doar un singur articol despre exerciții fizice. Câteva luni mai târziu, un prieten mi-a sugerat să scriu o carte scurtă pe această temă. Poate într-o zi, m-am gândit. Trebuia să continui să învăț și să mă țin de asta încă câțiva ani.
Acum, aproape un deceniu mai târziu, a sosit momentul. Cartea scurtă este scrisă și disponibilă sub același titlu pe care mi l-a propus prietenul meu acum opt ani: O mică teologie a exercițiului fizic.
Sunt pastor, nu antrenor personal. Principalul meu interes în ceea ce privește exercițiul fizic nu este pierderea în greutate, creșterea încrederii în sine, prelungirea vieții sau îmbunătățirea calității vieții în prezent. Acestea pot fi lucruri bune. Dar principala mea preocupare este modul în care exercițiul fizic poate servi bucuriei spirituale și astfel să-L slăvească pe Dumnezeu și să ne transforme în genul de oameni care Îl cinstesc făcând bine altora.
În acest scop, luați în considerare o listă de zece principii cheie pe care le-am învățat în această călătorie a exercițiului fizic.
1. Dumnezeu ne-a creat pentru a ne mișca și a medita
Dumnezeu ne-a creat pe noi, oamenii, remarcabil de flexibili. Suntem genul de creaturi care gândesc și simt, dar și se mișcă și acționează. Spre deosebire de alte creaturi, Dumnezeu ne-a creat pentru contemplare și efort, pentru a ne opri să medităm și apoi să acționăm în lume pentru a îndeplini sarcini.
Dumnezeu ne-a creat pentru ritmurile vieții: să nu fim mereu în mișcare, să nu fim mereu în repaus. Îl slăvim pe Dumnezeu reflectând asupra Lui, bucurându-ne de El și reprezentându-L în lume. Medităm și ne mișcăm. Viața umană tipică include ambele aspecte. Dumnezeu ne-a creat pentru a fi gânditori și roditori, pentru a experimenta emoții și a acționa în lume.
2. Niciun trup nu este perfect
Toți suntem păcătoși. Păcatul locuiește în noi și ne afectează, sufletul și trupul, întreaga noastră ființă. Deci, nimeni nu este perfect. Și niciun trup nu este perfect: nimeni nu are un corp perfect. Din cauza păcatului, trăim într-o lume decăzută, iar în ea, toți suntem expuși bolii, rănilor și suferinței. Majoritatea dintre noi știm prea bine cât de departe sunt trupurile noastre de perfecțiune. Cu atât mai mult inimile noastre schimbătoare și mai puțin vizibile. Cu toții avem slăbiciuni și diverse incapacități, unele majore, altele minore. În această lume decăzută, oh, cât de recunoscători ar trebui să fim lui Dumnezeu pentru darul de a putea face exerciții fizice.
3. Față de strămoșii noștri, stilul nostru de viață este mult mai sedentar
Citiți cărți vechi și veți vedea cât de atemporale sunt mișcările inimii și sufletului uman. Viața noastră interioară încă rezonează profund cu Psalmii de acum trei milenii. Dar cât de diferită este viața noastră exterioară! În mare parte din cauza tehnologiei, astăzi ducem o viață mult mai sedentară în comparație cu vremurile biblice, când oamenii mergeau pe jos peste tot și ochii lor nu întâlniseră vreodată un ecran.
Acesta este un moment potrivit pentru a vă oferi o definiție a exercițiului fizic, care este un fenomen modern (în special în ultimii 150 de ani). Am preluat această definiție din cartea lui Daniel Leiberman, Exercised. Exercițiul fizic este „activitatea fizică voluntară întreprinsă în scopul menținerii sănătății și a formei fizice”.
Ca pastor și editor, viața mea profesională este foarte sedentară. În afară de predicare și învățătură, de obicei stau în fața ecranului computerului sau particip la ședințe. Dacă nu mă implic în activități fizice voluntare și continui să fac foarte puțină mișcare, în curând, starea mea fizică nu va face față sarcinilor importante pe care trebuie să le îndeplinesc.
4. Creștinii pot găsi valoare în conceptul de „fitness”
Când ne gândim la fitness, întrebarea potrivită pe care trebuie să ne-o punem este: „Fitness pentru ce?”. De două ori, Pavel ne oferă o expresie utilă: „pregătit pentru orice lucrare bună” (2 Timotei 2:21; Tit 3:1). Ești pregătit, trupește și sufletește, să faci bine altora atunci când este nevoie? Ești pregătit pentru a duce la îndeplinire aceste lucrări bune?
Viața creștină sănătoasă nu este o existență pasivă; am face bine să ținem minte acest lucru într-o epocă care ne condiționează constant să căutăm tot mai mult confortul și pasivitatea. După cum observă J.C. Ryle:
„Nu ar fi deloc „dificil să indicăm cel puțin douăzeci și cinci sau treizeci de pasaje distincte din epistole în care credincioșilor li se transmite în mod clar să depună eforturi personale active și li se adresează ca fiind responsabili să facă cu energie ceea ce Hristos ar vrea să facă, și nu li se spune să „se predea” ca agenți pasivi și să stea nemișcați, ci să se ridice și să lucreze. […] un conflict, o luptă, o viață de soldat, o luptă corp la corp sunt descrise ca fiind caracteristice unui creștin adevărat”.
Viața creștină presupune un echilibru între activitate și odihnă. Dumnezeu nu doar că ne-a creat ca ființe capabile să mediteze și să se miște, ci ne-a și restaurat în Hristos — pentru a fi îndreptățiți prin credință și sfințiți prin puterea Duhului Sfânt.
5. Fitnessul creștin nu are ca scop a arăta bine, ci a face bine
În Matei 5:16, Isus spune: „Să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vadă” — să vadă ce? Corpul tău bine lucrat? Nu — „ca să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri”. Le faci cu atâta eficacitate și umilință încât ceilalți te văd, dar slăvesc pe Tatăl tău care este în ceruri.
Avem responsabilitatea de a transforma efortul fizic într-un mijloc, printre altele, de întărire a sănătății și bucuriei noastre spirituale. Mulți dintre noi am descoperit că mișcarea și efortul fizic regulat ne pun într-o poziție mai bună pentru a ne bucura deplin de prezența lui Dumnezeu și apoi pentru a face bine altora și a-L slăvi pe El.
6. Exercițiul fizic aduce satisfacție în timp
Această lecție provine nu numai din experiența personală, reflectată în mărturiile altora, ci și dintr-o judecată sănătoasă. Exercițiul fizic aduce satisfacție în timp. Pe măsură ce picioarele și plămânii se obișnuiesc cu efortul, mișcarea devine tot mai puțin inconfortabilă și tot mai plăcută. Dacă ați încercat să faceți mișcare și v-ați simțit epuizați, nu renunțați. Lăsați-vă încurajați de acest adevăr și acordați-vă timp.
Dumnezeu a creat corpurile noastre pentru a crește energia prin disciplina consumului de energie. Îți mărești capacitatea prin consumul energiei pe care o ai, urmat de odihnă, recuperare și repetarea procesului. Prima săptămână sau două vor fi cele mai grele. Dar, de obicei, lucrurile se îmbunătățesc cu timpul, pe măsură ce perseverezi. Pentru mulți, beneficiile sunt atât de strâns legate de activitate, încât exercițiul fizic în sine devine plăcut.
7. Exercițiile fizice îmbunătățesc funcțiile creierului
Pe măsură ce am îmbătrânit, aceasta a fost cea mai importantă descoperire a mea, nu doar din experiența personală, ci și din literatura de specialitate pe care am citit-o. Așa cum scrie psihiatrul de la Harvard, John Ratey:
„Știm cu toții că exercițiile fizice ne fac să ne simțim mai bine, dar majoritatea dintre noi nu știm de ce. Presupunem că este pentru că eliminăm stresul, reducem tensiunea musculară sau stimulăm endorfinele și ne oprim aici. Dar adevăratul motiv pentru care ne simțim atât de bine când ne punem sângele în mișcare este că acesta face creierul să funcționeze la maximum, iar în opinia mea, acest beneficiu al activității fizice este mult mai important — și fascinant — decât ceea ce face pentru corp. Dezvoltarea mușchilor și condiționarea inimii și a plămânilor sunt, în esență, efecte secundare. Le spun adesea pacienților mei că scopul exercițiilor fizice este de a dezvolta și condiționa creierul.”
Exercițiile fizice sporesc vigilența și claritatea gândirii, precum și bogăția și profunzimea sentimentelor. Deși nu produc bucurie spirituală, exercițiile fizice ne ajută cu siguranță în căutarea bucuriei spirituale, prin ascuțirea minții și armonizarea inimii.
8. Depășirea limitelor trupești contribuie la întărirea voinței
Impunându-vă să faceți exerciții fizice solicitante, vă antrenați voința să nu cedați atât de repede când întâmpinați rezistență. Dealurile care contează cel mai mult în viață sunt, de obicei, cele mai greu de urcat, iar faptul că îți împingi corpul să urce sau să alerge pe dealuri îți condiționează voința să se implice și să reziste în fața urcușurilor relaționale și emoționale pe care le întâlnim în viață, la muncă și în misiunea creștină.
9. Avem tendința de a supraestima ceea ce se poate face pe termen scurt și de a subestima ceea ce se poate face pe termen lung
Acest principiu este valabil în cazul antrenamentului fizic — și poate cu atât mai mult în cazul condiționării persoanei interioare. Corpul este foarte ușor de condiționat. Pur și simplu nu poți face totul dintr-o dată. Dacă nu ești în formă, nu te poți pregăti pentru un maraton până săptămâna viitoare. Dar este uimitor cum îți poți remodela, condiționa și schimba corpul în șase luni. Imaginați-vă ce puteți face în șase ani.
Puterea obiceiului este dezlănțuită de acțiuni mici, realizabile, zilnice și de o întreținere modestă în timp — nu de diete drastice și rezoluții nesustenabile.
10. Dumnezeu dorește ca noi să ne rugăm pentru condiția noastră fizică
Dumnezeu dorește ca noi să ne sfințim viața trupească ascultând ceea ce ne spune în Cuvântul Său și răspunzându-I în rugăciune.
Noi sfințim viața trupească ascultând ceea ce spune Dumnezeu în Cuvântul Său despre trupurile noastre și apoi răspunzându-I prin rugăciune. Sunt menționate două feluri de rugăciune: (1) Primirea cu mulțumire a darului vieții trupești și al mișcării și (2) rugăciunea către El, ca răspuns la Cuvântul Său, prin care sfințim activitățile noastre trupești și le consacrăm pentru folosul și slava Lui în viețile noastre.
Rugăciunea înainte de masă este un obicei bun. Dumnezeu dorește să ne rugăm pentru întreaga noastră viață trupească, inclusiv pentru exercițiile fizice.