Fraților, iubirea de confort ne ucide curajul. Prosperitatea ne spune că putem avea caracter fără conflict, cicatrici ale onoarei fără suferință, medalii fără război. Credința slabă, lipsa rugăciunii și distracțiile subtile se încălzesc sub plapuma vremurilor de confort. Hristos vrea mai mult de la noi.
Dacă ne numim părinți spirituali, oameni precum Neemia, ar trebui să avem curajul lor. La începutul cărții sale, găsim un om plângând, postind și rugându-se lui Dumnezeu în timp ce stă într-un palat al prosperității. El este paharnicul regelui Artaxerxes, care într-o zi pune la îndoială tristețea slujitorului său. „Cum să nu am fața tristă”, răspunde Neemia, ”când cetatea unde se află mormintele strămoșilor mei este în ruine, iar porțile ei au fost distruse de foc?” (Neemia 2:3).
Ierusalimul zăcea în ruine, zidurile au fost dărâmate cărămidă cu cărămidă. Mormintele strămoșilor săi erau expuse profanării. „Ce anume ceri?”, întreabă regele (Neemia 2:4). „Dacă robul tău a aflat trecere înaintea ta, poate că s-ar cuveni câteva zile în plus de concediu, o mărire de salariu — cine știe — sau doar mai mult lucru de acasă.”, am răspunde noi. Păcat de exilații care se întorceau la Ierusalim, dar ce poate face un simplu paharnic dintr-o țară străină?
Neemia răspunde: „Dacă împăratul găsește de cuviință și dacă slujitorul tău are trecere înaintea ta, dă-mi drumul să merg în Iuda, la cetatea unde sunt mormintele strămoșilor mei, ca s-o reconstruiesc.” (Neemia 2:5). De la ridicarea unei cupe de vin la ridicarea unui zid, de la delicatese la pericol, de la palate la persecuții — curajul acestui om renunță la confort. Iar Domnul îl binecuvântează. Neemia are suficiete resurse la el, dar are nevoie de un lucru pe care regele nu i-l poate da: curaj.
Sanbalat Horonitul și Tobia Amonitul, împreună cu armata din Samaria, îl așteaptă. Reconstrucția Israelului îi nemulțumește, îi jignește, îi înfurie. Neemia nu poate face treaba singur — poate paharnicul să trezească poporul? Neemia le spune că Dumnezeul său este cu el. Evreii, preoții, nobilii, funcționarii și muncitorii îi răspund: „Să ne ridicăm și să-l reconstruim!” (Neemia 2:18). Și cu asta, Neemia se expune pericolului.
Cu cât zidul se apropie de finalizare, cu atât opoziția se intensifică. Neemia și israeliții se echipează ca niște luptători, dar își pleacă inimile ca niște copilași, rugându-se pentru protecție împotriva celor ce ar face orice ca să oprească lucrarea. Amenințarea este mereu prezentă; ei rămân statornici. „Cei ce duceau poverile, cu o mână lucrau, iar cu cealaltă țineau arma. Fiecare lucrător își avea sabia prinsă la curea în timp ce construia. Cel ce suna din trâmbiță stătea lângă mine.” (Neemia 4:17-18). Neemia raportează: „Și nu ne-am mai dezbrăcat de haine, nici eu, nici frații mei, nici slujitorii mei și nici bărbații care stăteau de strajă înapoia mea. Iar când mergeau să se spele, fiecare avea arma la el.” (Neemia 4:23).
Psihologia curajului
Vine momentul ca Neemia să fie testat din interior. Inamicul lansează un război psihologic, încercând să îi sperie pe Neemia și pe oameni și să îi supună pieirii. Ei au un spion poziționat lângă Neemia: Șemaia, fiul lui Delaia. El îi spune lui Neemia: „Să ne întâlnim la Casa lui Dumnezeu, în mijlocul Templului, și să închidem porțile Templului, căci vor veni să te ucidă! Da, noaptea vor veni să te ucidă!” (Neemia 6:10).
Neemia își consemnează propriul răspuns: „Eu i-am zis: — Un om ca mine să fugă? Un om ca mine să intre în Templu, ca să-și scape viața? Nu voi intra!” (Neemia 6:11). Era gata să moară pe acel zid, cu frații săi lângă el și cu sabia în mână. Mai bine să moară cu sabia în mână decât ghemuit cu coada între picioare în templu. Cum ai fi reacționat tu? Să pătrundem în mintea lui pentru a-i ajuta pe oamenii mult prea precauți să aleagă curajul în locul lașității.
Să știi cine ești
„Un om ca mine să fugă?” (Neemia 6:11)
Curajul lui Neemia se hrănește cu o viziune — o încredere ancorată în cine este el datorită Celui care este Dumnezeul său — pentru a face față momentului înspăimântător. Dumnezeu l-a ales pe el să înceapă reconstrucția. Dumnezeu l-a scos din palat tocmai pentru această misiune. Ar trebui un astfel de om cu un astfel de Dumnezeu să fugă acum?
Domnul l-a făcut conducătorul lor. Dacă ceilalți fug, el nu poate. Există ocazii pentru cei evlavioși să fugă de pericol (Matei 10:23), dar Neemia știa că aceasta nu era chemarea lui. Dumnezeul cerului i-a pus această lucrare în inimă (Neemia 2:12). Dumnezeu era cu el în lucrare — avea să vadă zidul terminat sau să moară construind. În plus, nu i-a îndemnat el recent pe oamenii săi: „Nu vă temeți de ei! Aduceți-vă aminte de Stăpânul, Cel Care este mare și de temut, și luptați pentru frații voștri, pentru fiii voștri, pentru fetele voastre, pentru soțiile voastre și pentru casele voastre” (Neemia 4:14)? Este potrivit ca omul lui Dumnezeu, trimis în misiunea Sa, să se lase cuprins de frică și să se ascundă în spatele altarului?
Nu, și nici noi nu ar trebui să ne lăsăm conduși de frică. Noi, cei care suntem creștini autentici, suntem numiți oameni ai lui Dumnezeu. Soldatul nu fuge de luptă. Pompierul nu se ascunde de flăcări. Păstorul nu fuge de lupi. Ca oameni ai lui Hristos, ne pregătim să înfruntăm sacrificiul și riscul. Suntem fii ai Dumnezeului Preaînalt, călători în teritoriu inamic, oameni în misiune cu o Evanghelie puternică. Să nu ne înmuiem viețile cu o iubire efeminată de confort. Palatele nu sunt locuri pentru fiii lui Dumnezeu atunci când zidurile trebuie ridicate. Îți lipsește curajul în casa ta, în comunitatea ta, în ceasul tău de încercare? Cunoaște-te pe tine însuți. Cine te-a făcut Dumnezeu să devii? Cui aparții acum? Întreabă-te: Ar trebui să fugă unul ca mine?
Înconjoară-te de oameni puternici
„Un om ca mine să intre în Templu, ca să-și scape viața? Nu voi intra!” (Neemia 6:11)
În momentul încercării, Neemia nu rămâne singur, ci se recunoaște în cadrul unui escadron neînfricat. Neemia reconstruiește zidul pentru a apăra mormintele strămoșilor săi, dar acele morminte îl apără și pe el.
Neemia se întreabă: „Un om ca mine să intre în Templu, ca să-și scape viața?” Ar face-o Daniel? David? Iosua, Moise sau Avraam? Ar face-o frații care și-au purtat săbiile alături de el? Ucigașul Ioab și uzurpatorul Adonia s-au ascuns de Solomon în templu pentru a-și salva viața (1 Regi 1:50; 2:28). Dar Neemia aparținea unui batalion superior — unul care se va mândri cu ucenicii, martirii și cu Mesia Însuși. „Cine umblă cu înțelepții va deveni înțelept, dar cine se asociază cu nesăbuiții va avea de suferit.” (Proverbe 13:20). Cine stă cu cei tari devine tare. Așadar, cine sunt frații tăi? Cine te înflăcărează pentru slujirea sfântă? Care frați — din biserica ta, din Bibliile tale, din biografiile tale — îți stârnesc sângele să rămâi ferm în ziua adversității? „Însă noi nu suntem dintre aceia care dau înapoi, spre pierzarea lor, ci dintre aceia care au credință pentru a-și salva sufletul.” (Evrei 10:39).
Rămâi statornic!
Curajul izvorăște din certitudinea identității tale: cine ești, al cui ești și cu cine umbli. Încercarea nu e momentul potrivit să-ți cauți răspunsuri la aceste întrebări — identitatea ta trebuie să fie deja neclintită.
Când vocea ispitei te ademenește la pornografie, compromis, necinste, furt, adulter sau te îndepărtează de Hristos — când acea voce îți promite siguranță și confort — adu-ți aminte cine ești și al cui ești. Nu te clătina. Nu ezita. Nu deveni slab. Pregătește-te acum. Dumnezeu a promis că va fi cu tine.
Dar ce poți face acum? Cunoaște-te pe tine însuți și cunoaște-ți Creatorul. Obțineți o imagine clară din Scriptură a măreției lui Dumnezeu. Ascultă cu atenție vocea Lui. Scutură-te de comoditate. Disciplinează-ți trupul; postește; du-te și spune-le vecinilor despre Hristos. Studiază viețile leilor — oameni plini de Duhul lui Dumnezeu — și vânează alături de ei, în mândria lor sfântă. Învață ce înseamnă, pentru tine, să fii frate al lui Hristos și fiu al lui Dumnezeu. Ieși în lume, trăiește pentru Isus și fă-o sub privirile unui nor de martori — pe pământ și în cer. Ridică-ți sabia împotriva a tot ceea ce, în viața ta, nu este plăcut Lui.
Hotărăște-te acum! Dumnezeu este de partea ta și te va ajuta!