O mare parte dintre tensiunile care se formează între Biblie și știință își găsește rădăcinile în ipotezele filosofice ale cercetătorilor laici. Dar Cuvântul lui Dumnezeu are soluții chiar și pentru aceste tensiuni, oferindu-ne principii cu ajutorul cărora să găsim răspunsuri care onorează revelația Sa despre creație. În final, vom descoperi că, de fapt, dezacordurile dintre Biblie și știință sunt doar aparente și că Dumnezeu ne-a spus tot ce avem nevoie să știm.
Iată doar trei domenii de tensiune aparentă:
• Miracolele
• Evoluția speciilor
• Zilele creației
Cum abordăm aceste subiecte?
Problema Miracolelor
A treia zonă de tensiune, cea despre miracole, poate fi un punct bun de plecare. A vorbit Dumnezeu chiar cu glasul Lui din vârful Muntelui Sinai, așa cum este descris în Exodul 19–20? A înmulțit Isus cu adevărat pâinile și peștii pentru a hrăni cinci mii de oameni (Matei 14:13–21)? A alungat Isus un spirit necurat dintr-un bărbat din sinagoga din Capernaum (Marcu 1:21–28)? Mai există încă spiritele rele? A înviat-o Isus pe fiica lui Iair din morți (Matei 9:18–26; Marcu 5:21–43)? A înviat Isus însuși din morți (Matei 16:21; 28:1–10)?
Destul de mulți oameni din zilele noastre ar spune că „știința ne-a demonstrat” că miracolele sunt imposibile. Este adevărat că unii oameni de știință ar pretinde că miracolele sunt imposibile. Dar alții, în special oamenii de știință creștini, spun că miracolele sunt posibile și că miracolele descrise în Biblie chiar s-au întâmplat.
Această diferență de perspectivă nu se datorează cercetărilor științifice. Se datorează diferențelor de perspectivă ale oamenilor despre Dumnezeu și despre lume. Dacă crezi într-un Dumnezeu personal care poate face tot ce dorește, crezi și că El poate lucra într-un mod excepțional oricând dorește. Cu alte cuvinte, El poate face un miracol. Pe de altă parte, dacă nu crezi deloc în Dumnezeu, probabil că te aștepți să nu existe excepții. Crezi că legile universului sunt doar mecanice și impersonale.
Deci cea mai profundă întrebare este despre natura lumii. Sunt rădăcinile lumii în cele din urmă personale sau impersonale? Dumnezeu este personal. El a făcut lumea cu scopuri personale. Și în fiecare zi El continuă să guverneze lumea cu scopuri personale, în fiecare detaliu (Psalmul 104:14; Proverbele 16:33; Matei 10:29–30).
Legile Universului
Procesele obișnuite pe care oamenii de știință le studiază sunt procese controlate de Dumnezeu. Legile naturii există doar pentru că Dumnezeu există. „Căci El face să răsară soarele Lui ” (Matei 5:45; vezi Geneza 8:22). El face „să crească iarba pentru vite” (Psalmul 104:14). Știința este posibilă doar pentru că există legi ale naturii. Iar acestea sunt acolo pentru că Dumnezeu este consecvent cu Sine. Are un plan și este credincios zi de zi în a-l îndeplini.
Dar pentru că Dumnezeu este personal, pot exista și cazuri excepționale, care se datorează scopurilor Sale personale. De exemplu, învierea lui Hristos este excepțională. Oamenii din primul secol nu aveau descoperirile științei moderne pe care le avem noi, dar știau la fel de clar ca și noi că oamenii nu învie din morți. Cu alte cuvinte, ei au știut imediat că învierea lui Isus a fost o excepție de la experiența normală.
Deci, cum este posibil un astfel de eveniment? Dacă Dumnezeu este Dumnezeu, El poate face excepții. Nimeni nu-i poate spune: „Oh, apropo, nu ai voie să faci asta!” Și în cazul învierii lui Hristos, putem vedea câteva motive pentru care Dumnezeu a făcut-o. Nu a fost o excepție irațională, fără sens. Prin învierea lui Hristos, Dumnezeu nu numai că a adus trupul lui Hristos la viață după ce a murit, dar a făcut posibilă eliberarea de moarte și pedeapsă pentru toți cei care aparțin lui Hristos (Romani 4:25; 1 Corinteni 15:45–49). Totul are sens, cu condiția să crezi în Dumnezeu.
Să luăm în considerare mai detaliat domnia lui Dumnezeu asupra lumii. El guvernează lumea vorbind. „Dumnezeu a zis: ’Să fie lumină!’ și a fost lumină” (Geneza 1:3). Dumnezeu a vorbit și a precizat că plantele se înmulțesc „după felul lor” (Geneza 1:11–12). Dumnezeu este Cel care stăpânește vremea: „dă poruncă şi aceasta se topeşte [zăpada și gheața]” (Psalmul 147:18). Când oamenii de știință caută să descopere legi științifice, ei caută de fapt cuvântul lui Dumnezeu care guvernează procesele pe care le studiază. Dacă ei cred că înțeleg o anumită regulă a naturii, o pot numi „lege”: legile mișcării lui Newton, legea gravitației lui Newton, legile lui Kirchhoff pentru circuitele electrice etc. Aceste legi sunt rezumate umane ale adevăratei legi – și anume, cuvântul lui Dumnezeu, vorbirea Lui, care guvernează mișcarea și gravitația și circuitele electrice sau orice altceva.
Ar trebui să fie clar, deci, că investigația științifică depinde de Dumnezeu, zi de zi. Nu ar putea niciodată să se demonstreze imposibilitatea miracolelor. Oamenii de știință descoperă care sunt unele dintre legi. Totuși ei nu-i pot spune lui Dumnezeu că nu poate acționa în mod excepțional.
Sursa: Desiring God