Care este diferența dintre o casă, un magazin și o biserică? În mod surprinzător, agenția fiscală italiană pare să aibă o idee foarte clară în această privință. Dar bisericile care nu arată ca fiind romano-catolice sunt nevoite să meargă în instanță din această cauză.
Când am ajuns la Roma, în urmă cu aproximativ 11 ani, am început să frecventez o biserică mică, nou înființată, care nu avea încă un spațiu propriu. După multe rugăciuni și strângeri de fonduri, biserica a reușit să cumpere un spațiu vechi care fusese folosit ca depozit și să îl transforme în locul în care biserica se întâlnește acum pentru închinare, unde au loc întâlniri la mijlocul săptămânii și multe alte activități legate de viața bisericii.
Locul de desfășurare permite congregației bisericii, poporului lui Dumnezeu, să se întâlnească și să Îl slujească în diferite moduri, dar, desigur, nu locul face biserica!
Cu același entuziasm, a trebuit, de asemenea, să începem un proces birocratic de schimbare a destinației oficiale a spațiului, din loc de desfășurare a unei afaceri comerciale în clădire de biserică. Acest lucru a fost necesar și avantajos pentru biserică, deoarece legea italiană prevede, pe bună dreptate, scutirea de taxe pentru lăcașurile de cult.
Toate autoritățile relevante își dăduseră aprobarea și chiar am plătit o taxă de 6.000 de euro. Totul decurgea ca de obicei și nu exista niciun motiv să credem că acest lucru ar putea cauza probleme.
Asta până când au venit niște inspectori de la agenția fiscală națională italiană pentru a inspecta spațiul. Aceștia doreau să verifice dacă locul era într-adevăr un lăcaș de cult și dacă nu îl foloseam pentru activități comerciale.
Inspectorii au făcut fotografii și au pus multe întrebări. La scurt timp după aceea, a venit o declarație de la tribunal. Agenția dorea să conteste decizia de acordare a permisiunii de a transforma clădirea în lăcaș de cult. Motivul invocat a fost acela că clădirii îi lipseau „caracteristicile intrinseci ale clădirilor religioase”.
În ciuda faptului că a pierdut deja două procese, agenția fiscală națională italiană nu se dă bătută și a dus acum cazul la Curtea Supremă de Apel, insistând asupra acelorași acuzații. Micul centru de cult, susțin în continuare, nu seamănă cu o biserică și, prin urmare, trebuie să plătească impozite.
Nu cunoaștem încă rezultatul deciziei de la Curtea Supremă, dar rămâne o problemă serioasă. O biserică mică, cu puține resurse, a trebuit deja să plătească 12.000 de euro în procese, deoarece autoritățile fiscale italiene nu vor să accepte că un lăcaș de cult nu poate fi distins de numeroasele clădiri romano-catolice cu care sunt obișnuite.
Pare ridicol și greu de crezut, dar, din păcate, acestea sunt denaturările care apar atunci când o țară nu înțelege legile pe care pretinde că le promovează și le susține.
Câștigarea acestui caz ar fi un progres major, nu doar pentru drepturile unei mici biserici, ci și pentru clarificarea fundamentelor libertății religioase în întreaga țară și stabilirea limitelor dincolo de care statul nu poate interveni. Italia are nevoie de oameni care să se roage pentru adevărata libertate religioasă!
Sursa: CNE News