Circulă de ceva timp zvonuri despre un interes sporit pentru credință în rândul Generației Z. Cât adevăr este la mijloc? Teologul evanghelic Leonardo De Chirico analizează fenomenul.
Evanghelicii reacționează cu intens la ideea de „trezire spirituală”. Identitatea lor protestantă îi face să privească dincolo de istorie, spre o așteptare activă: se roagă pentru renaștere spirituală și o anticipează cu o fascinație uneori naivă.
De luni bune, se vorbește despre o „trezire silențioasă”, pornită în Marea Britanie și extinsă în țări anglo-saxone. Un sondaj al British Bible Society a semnalat creșteri ale prezenței la slujbe în rândul tinerilor din Generația Z. Vânzările de Biblii au explodat. Chiar și în Franța secularizată, Biserica Catolică înregistrează mai mulți adulți dornici de botez. În Italia, însă, nu se observă un astfel de trend.
Fenomenul e greu de evaluat în timp real, bazându-ne doar pe sondaje sau impresii. Totuși, două aspecte merită atenție. Mai întâi, „trezirea silențioasă” traversează toate confesiunile creștine, cele evanghelice, catolice sau ortodoxe, atrăgând tineri nu neapărat spre o credință biblică precisă, ci spre o spiritualitate vag creștină. Golul resimțit de această generație vine din excesele nihiliste ale culturii secularizate, care erodează identitatea personală, sexuală și socială, oferind alternative destabilizatoare. Tinerii caută instituții care propun valori care sunt transcendentare și solide. Din perspectivă evanghelică, asta nu echivalează încă cu o trezire autentică.
În al doilea rând, acest val pare parte a unei reînsuflețiri religioase ample, deschisă oricărei forme de spiritualitate, inclusiv celei păgâne. Bisericile evanghelice raportează o prezență ușor mai ridicată la slujbe, cu vizitatori noi. Rămâne de văzut dacă vor reveni sau se vor converti.
Când vorbim de trezire spirituală, trebuie să fim precauți.