„Cu siguranță, am tăcut atunci când trebuia să vorbesc.”, au răspuns cei nouă studenți, pentru noul documentar numit Self-Censored atunci când au fost întrebați dacă obișnuiesc să vorbească despre Dumnezeu cu prietenii lor necreștini. Credința este foarte importantă pentru ei, însă, discuțiile despre acest subiect cu cei necreștini ating un punct sensibil, iar mărturisirea acesteia este chiar dificilă.
Cei nouă studenți provin din universități din șapte țări europene diferite. Grupul s-a reunit pentru un weekend în capitala Austriei, Viena, unde se află biroul organizației Observatory on Intolerance and Discrimination against Christians (OIDAC).
Camera video îi urmărește pe studenți în timp ce se plimbă prin Viena, fac sport în parc și citesc Biblia în liniștea cămăruței lor. Documentarul include interviuri individuale, dar și discuții comune. Majoritatea provin din diverse contexte religioase: protestanți și romano-catolici din diferite țări.
Totuși, aceștia s-au regăsit atât de mult în experiențele pe care le împărtășeau unii altora, încât Markus, unul dintre participanți, exclamă brusc: „Credința este atât de importantă pentru noi și pentru societatea noastră, dar ne este atât de greu să vorbim despre ea.” Alți participanți îi dau dreptate. Danny, unul dintre studenți, adaugă: „În ceea ce privește credința, prefer să discut doar cu cei cu care mă simt confortabil”.
Aceștia au motivele lor pentru a fi atât de discreți. Yusuf, originar din nordul Nigeriei, obișnuia să posteze ocazional versete biblice pe Facebook, acesta fiind considerat un obicei normal în comunitatea sa. Cu toate acestea, când a început să studieze în Ungaria, a fost nevoit să se oprească din a mai posta. Acesta a observat că în Europa, majoritatea oamenilor nu obișnuiesc să își mărturisească credința.
În comunitatea sa din Spania, Mafe a fost singura care și-a exprimat opoziția față de avort. În urma deciziei sale, au apărut neînțelegeri și amenințări cu moartea. Timp de o lună, a fost nevoită să se întoarcă acasă escortată de către poliție.
Mary, din Irlanda de Nord, a primit și ea amenințări cu moartea la universitatea sa din Scoția. Toate acestea fiindcă a susținut activități pro-viață. Universitatea a luat măsuri împotriva răspândirii opiniei sale.
În mare parte, studenții sunt cei care vorbesc în documentar, cu intervenții ocazionale din partea naratorului. De obicei, acesta explică valoarea libertății de exprimare și rolul crucial pe care îl au universitățile în promovarea acesteia.
Cu toate acestea, cercetările arată că auto-cenzura este frecvent întâlnită tocmai în mediul academic. Profesorii își exprimă ateismul în mod deschis. În discuția de săptămâna trecută, Markus a remarcat faptul că „credința creștină este batjocorită și este prezentată ca fiind învechită.” Acest lucru face dificilă mărturisirea credinței în universități. Una dintre problemele semnalate este fenomenul cunoscut sub numele de postmodernism, care nu mai recunoaște existența unui adevăr absolut.
Autorul G. K. Chesterton a menționat că „Lumea modernă este plină de vechile virtuți creștine devenite acum nebune.” Aceste virtuți au devenit disfuncționale pentru că au fost izolate și sunt percepute întru-un mod greșit.
Scopul acestui documentar constă în recunoașterea faptului că timiditatea studenților nu este determinată de subcultura lor, ci este o consecință a sensibilității subiectului. Toți recunosc că ceea ce este cel mai valoros pentru ei este și cel mai vulnerabil și cel mai greu de împărtășit cu cei din jur. Wouter, unul dintre participanți, a explicat acest lucru astfel: „De îndată ce observi că cineva se împotrivește creștinismului, nu îndrăznești să mai spui ceva.”
La prezentare, Markus a pus în lumină faptul că „Isus este Calea, Adevărul și Viața.” El a îndemnat participanții să împartă această bucurie și cu colegii lor.
Documentarul poate fi urmărit pe youtube AICI.