Situația școlilor creștine din Finlanda pare să fie marcată de o evoluție contradictorie: fiecare progres este însoțit de o nouă piedică. În timp ce unii părinți și organizații creștine visau la un cadru legislativ mai prietenos, autoritățile au transmis recent semnale descurajatoare privind extinderea acestui tip de învățământ.
Un exemplu de progres a fost acordarea unei licențe permanente pentru Școala Creștină din Rovaniemi, înființată în 2016. Totuși, această licență vine cu o limitare: școala poate primi maximum 100 de elevi. În contrast, cererile pentru deschiderea de școli similare în Seinäjoki și Kouvola au fost respinse de guvern. Decizia a fost percepută ca o schimbare de atitudine față de inițiativele educaționale cu profil creștin, mai ales că documentele oficiale nu par să țină cont de nevoile exprimate de părinți sau de recomandările autorităților locale.
Reprezentanții proiectelor respinse, cum ar fi Sami Korhonen din Seinäjoki, susțin că evaluarea guvernului s-a bazat pe prejudecăți, nu pe criterii obiective. Deși cerințele legale au fost îndeplinite, inclusiv în ceea ce privește personalul didactic, autoritățile au invocat ca motiv scăderea numărului de copii la nivel național. Acest argument ignoră însă dorința reală a unor familii de a avea opțiuni educaționale în acord cu valorile lor.
Mișcarea școlilor creștine din Finlanda își are originile în urmă cu aproape un secol, începând cu anul 1932, și a renăscut în anii 1980, când s-a înființat Școala Creștină Interconfesională din Helsinki. Aceasta a fost una dintre primele instituții care a militat pentru recunoaștere oficială, contribuind la modificările legislative din 1998 care permit funcționarea școlilor bazate pe convingeri religioase, în acord cu tratatele internaționale privind drepturile omului și libertatea de educație.
Deși legea finlandeză recunoaște valoarea patrimoniului cultural creștin și permite existența școlilor care integrează o viziune religioasă în procesul educațional, autoritățile par din ce în ce mai rezervate în privința sprijinirii acestor inițiative. Lideri ai educației creștine, precum Jukka Sipilä, atrag atenția asupra faptului că școlile bazate pe o viziune creștină nu sunt instituții elitiste, ci oferă educație gratuită, finanțată din contribuțiile tuturor cetățenilor.
Totuși, nu lipsesc complet veștile bune. Începând din 2025, guvernul va crește finanțarea pentru școlile private, compensând integral costurile prin bugetele locale, o măsură neutră din punct de vedere financiar, dar semnificativă simbolic.
În concluzie, educația creștină din Finlanda continuă să lupte pentru recunoaștere și echitate. Deși cadrul legal permite existența sa, aplicarea acestuia rămâne influențată de factori politici și culturali, iar nevoia unei abordări echilibrate și a respectării libertății de alegere în educație rămâne o temă actuală.