Fostul prim-ministru olandez Dries van Agt și soția sa, Eugenie, au decis să-și ia viața împreună la data de 5 februarie, așa cum a fost făcut cunoscut publicului pe 9 februarie. Ambii se luptau cu probleme de sănătate și nu doreau să trăiască unul fără celălalt, a raportat postul olandez de televiziune RTL Nieuws.
Cei doi erau căsătoriți de mai bine de șaptezeci de ani. Aceștia au făcut tot mai cunoscută eutanasia în cuplu, în Olanda.
În 2016, fostul deputat Frans Jozef van der Heijden și-a luat viața împreună cu soția sa Gonnie. Ambii erau grav bolnavi. În dezbaterile politice, creștinii democrați au vorbit întotdeauna despre eutanasie ca fiind o practică ce oferă protecție împotriva a ceea ce poate fi un rău mai mare, dar niciodată ca o soluție ideală.
„Interesul pentru aceasta crește, dar nu este încă atât de cunoscut”, a declarat Elke Swart pentru siteul The Guardian. „O coincidență absolută este ca doi oameni să sufere insuportabil și să-și dorească amândoi eutanasia.”
Eutanasia este oficial ilegală în Olanda. Dar sub condiții stricte, este permisă. Legea vorbește despre suferința insuportabilă fără perspectiva unui ajutor. Eutanasia este ultima soluție în caz de urgență. Dorința de a muri trebuie confirmată de un al doilea specialist în medicină.
Cu toate acestea, a muri împreună nu este atât de romantic pe cât pare, scrie colaboratoarea Reina Wiskerke pentru siteul creștin Nederlands Dagblad. În plus, față de procesul complicat prin care trebuie să treacă ambii soți pentru a solicita o moarte auto-determinată, moartea a doi oameni este cu mult mai dificilă pentru urmașii lor. Ea a mai remarcat faptul că van Agt a menționat posibilitatea eutanasiei în doi pentru el și soția sa acum câțiva ani. În alte cuvinte: nu a fost o urgență.
Wiskerke se teme că eutanasia devine „ieșirea de urgență” într-o societate în care persoanele vârstnice neajutorate nu pot primi suficientă îngrijire și atenție.
În timp ce eutanasia în cuplu este căutată tot mai mult, această practică reflectă o realitate mai amplă a societății noastre. Extinderea ei poate indica nu doar o decizie personală, ci și o lipsă de preocupare pentru îngrijirea adecvată a persoanelor în vârstă. Este important să reflectăm asupra acestor aspecte și să găsim modalități mai bune de a aborda nevoile celor care se confruntă cu suferința și greutățile care vin odată cu vârsta înaintată.