Arta a stârnit întotdeauna discuții și controverse. Ea poate încânta, dar și provoca, pentru că uneori transmite mesaje pe care nu dorim să le auzim. Într-o lume secularizată, întrebarea pentru credincioși este cum ar trebui privită și înțeleasă arta.
Un exemplu grăitor vine din Frankfurt am Main, oraș german cu un profil urban asemănător metropolelor americane. În cartierul Bockenheim se află Neuer Rebstockpark, un parc modern, unde canalul a fost lăsat intenționat secat pentru a exprima filosofia deconstructivistă a arhitectului american Peter Eisenmann. În apropiere se ridică Messeturm, un zgârie-nori al anilor ’80, semnat de Helmut Jahn, ca manifest postmodernist. Ambele proiecte exprimă, prin formele lor, o respingere a tradiției și o reconstrucție bazată exclusiv pe imaginația umană.
O astfel de orientare poartă un mesaj. Cultura germană a avut la bază creștinismul timp de secole, iar aceste forme arhitecturale transmit implicit ideea că ceea ce credința a zidit trebuie deconstruit pentru ca omul să ridice ceva nou, conform propriilor idei. Exemplul arată forța artei: ea modelează mentalități și influențează societăți mai profund decât o fac filosofia sau politica.
Dar de ce există arta? Răspunsul vine din însăși creația omului. Fiind făcut după chipul lui Dumnezeu, omul are capacitatea de a crea. Această aptitudine îl diferențiază de animale și dovedește că poartă în el amprenta Creatorului. Totuși, darul creativității nu garantează valoarea morală a artei. Fiecare artist creează din perspectiva propriei viziuni despre lume.
De aceea, ideea de „artă pentru artă”, apărută în secolul al XIX-lea, este o iluzie. Orice lucrare artistică transmite un mesaj, chiar și atunci când declară că nu are niciunul. Neutralitatea în artă nu există: fie Îl glorifică pe Dumnezeu, fie îl glorifică pe om.
Cum ar trebui să se raporteze creștinii la artă? În primul rând, prin discernământ. Francis Schaeffer, filosof creștin, spunea că trebuie să separăm măiestria tehnică a artistului de mesajul transmis. Putem admira frumusețea execuției, dar respinge filosofia din spatele operei, dacă aceasta contrazice adevărul biblic. Profetul Isaia nu a condamnat meșteșugul cioplitorilor de idoli, ci scopul idolatric al lucrărilor lor.
Astfel, opere precum Messeturm sau Neuer Rebstockpark pot fi apreciate pentru ingeniozitatea arhitecturală, dar mesajul pe care îl transmit — o cultură fără fundament creștin — rămâne problematic.
Din acest motiv, credincioșii nu sunt chemați doar să interpreteze arta, ci și să o producă. De-a lungul istoriei, artiștii creștini au transmis Evanghelia prin pictură, muzică sau arhitectură. Astăzi, aceeași misiune poate fi dusă mai departe, fie prin lucrări care prezintă direct mesajul creștin, fie prin opere care reflectă frumusețea și ordinea creației lui Dumnezeu.
Indiferent de formă — film, muzică, literatură sau arhitectură — arta creștină poate inspira societatea și poate orienta cultura spre gloria lui Dumnezeu. Chemarea rămâne clară: a crea nu doar frumos, ci și adevărat.