În timp ce războiul din Gaza domină titlurile internaționale, în așa-numitele „teritorii ocupate” ale Iudeei și Samariei — regiune pe care mare parte din lume o consideră Cisiordania — se desfășoară o altă luptă: cea pentru pământ. Iar unii localnici privesc vița-de-vie ca fiind o adevărată armă în această confruntare.
La sud de Ierusalim, în Tekoa — locul unde a trăit profetul biblic Amos, cel care a prezis că „munții vor picura de vin” — doi frați israelieni, Yoni și Gadi Afik, își dedică viața plantării de vii, considerând că împlinesc o chemare profetică.
Astăzi, Tekoa nu mai înseamnă doar agricultură, ci a devenit un front al conflictului israeliano-palestinian.
„Agricultura, fermele, pomii și viile de la graniță formează un zid de protecție între noi și vecinii noștri”, spune Yoni. Fratele său Gadi completează: „Dacă nu plantezi, pierzi pământul.”
Frații Afik privesc pământul ca fiind o moștenire divină, oferită de Dumnezeu poporului lui Israel, care trebuie apărată și cultivată.
Totuși, pe 7 octombrie 2023, amândoi au fost mobilizați în armata israeliană pentru a lupta împotriva Hamas și Hezbollah, schimbând foarfecele de vie cu puștile. În absența lor, soția lui Gadi și cei cinci copii au muncit din greu pentru a menține viile în viață.
„A fost greu și înfricoșător, dar copiii au învățat să lucreze pământul, exact așa cum spune profetul”, mărturisește Chava, soția lui Gadi.
Între timp, Israelul a adoptat o rezoluție simbolică pentru a-și reafirma controlul asupra Iudeii, Samariei și Văii Iordanului — teritorii aflate sub administrație militară israeliană din 1967. În august, președintele Camerei Reprezentanților din SUA, Mike Johnson, a devenit cel mai înalt oficial american care a vizitat vreodată zona, declarând că aceste meleaguri aparțin „de drept” poporului evreu.
Pentru familii precum cea a fraților Afik, fiecare viță-de-vie plantată este mai mult decât agricultură: este o ancoră a viitorului Israelului în pământul strămoșesc.
„Există o legătură spirituală adâncă între vița-de-vie și poporul lui Israel”, spune Gadi. „Strămoșii noștri au fost alungați timp de 2000 de ani, dar nu te poți desprinde niciodată de pământul tău”, adaugă Yoni, amintindu-și cum bunicii lor au supraviețuit Holocaustului și au venit în Israel.
Frații privesc fiecare butuc ca fiind un simbol al speranței: după trei ani de îngrijire, la al patrulea vine prima recoltă.
„Când țin planta în mână, e ca și cum aș ține un copil. Totul vine de la Dumnezeu. „Via este mărturia credinței mele în acest pământ, în viitor și în neamul care va urma”, spune Yoni.
În timpul războiului, câțiva adolescenți din sat au plantat o vie nouă. La întoarcere, frații au descoperit-o și au fost copleșiți de bucurie: „Am văzut că și următoarea generație continuă lucrarea. Aceasta este viziunea noastră.”
Pentru familia Afik, munca lor nu este doar despre recucerirea deșertului, ci despre o chemare profetică: aceea de a replanta, a revendica și a asigura viitorul Israelului prin viile din țara Bibliei.