După o perioadă de glorie a așa-numitului „nou ateism”, tot mai mulți intelectuali par să redescopere valoarea creștinismului, susține autorul britanic Justin Brierley în noua sa carte The Surprising Rebirth of Belief in God (Renașterea surprinzătoare a credinței în Dumnezeu).
În anii 2000, curentul ateist, reprezentat de figuri precum Richard Dawkins, Sam Harris, Christopher Hitchens sau Daniel Dennett, domina spațiul public. Cărți precum The God Delusion deveneau bestsellere, iar religia — în special creștinismul — era adesea prezentată drept un obstacol în calea progresului științific. Campanii precum cea din 2009, când autobuzele din Londra afișau mesajul „Probabil că Dumnezeu nu există. Așa că nu-ți mai face griji și bucură-te de viață”, marcau apogeul influenței ateismului militant.
Însă, potrivit lui Brierley, acel val a început să-și piardă din putere. După ani de dezbateri în emisiunea sa Unbelievable?, unde a pus față în față atei și creștini, jurnalistul a observat o schimbare de ton. Tot mai mulți invitați seculari se distanțau de stilul combativ al „noilor atei” și recunoșteau că religia are o valoare socială și morală greu de înlocuit.
Printre semnele acestei schimbări se numără și convertirea publică a fostei activiste Ayaan Hirsi Ali. Cunoscută inițial pentru critica adusă islamului radical și pentru susținerea ateismului, ea a anunțat recent că a îmbrățișat creștinismul. Într-un eseu publicat în presa internațională, Hirsi Ali susține că valorile fundamentale ale civilizației occidentale — drepturile omului, libertatea, egalitatea — nu pot fi susținute pe termen lung fără narațiunea iudeo-creștină.
În sprijinul acestei idei vine și istoricul britanic Tom Holland, care argumentează că umanismul secular este, de fapt, o extensie a creștinismului, iar valorile sale derivă direct din Evanghelie. Fără rădăcinile creștine, aceste principii riscă să se ofilească, avertizează el.
Un alt personaj influent este psihologul canadian Jordan Peterson, al cărui discurs — deși ambiguu religios — a atras milioane de tineri în căutarea unui sens. Deși vorbește mai degrabă în termeni psihologici decât dogmatici, referințele sale constante la Biblie și Dumnezeu au deschis drumul unor redescoperiri spirituale.
Brierley avertizează, totuși, asupra riscului unui „creștinism cultural”, în care religia este apreciată doar ca unealtă socială, fără o credință reală în profunzimea adevărului ei. „Credința autentică presupune mai mult decât argumente intelectuale — este o chestiune ce ține de suflet, de căutare personală a sensului și a lui Dumnezeu”, evidențiază el.
Chiar dacă secularizarea continuă în statistici, autorul britanic vede în aceste convertiri și revalorizări ale creștinismului un posibil început al unui nou val spiritual în Occident. „Oamenii caută ceva mai mare decât ei înșiși. Și tot mai mulți încep să creadă că acel „ceva” este, de fapt, Dumnezeu.”