În ciuda conflictului continuu din Israel, școala mesianică Makor HaTikva din Ierusalim rămâne un loc activ și viu pentru cei 142 de elevi ai săi. Chiar dacă în jur persistă tensiunea, elevii continuă să învețe, să se joace și să se roage. Directorul instituției, Yoel Russu, spune cu mândrie că școala este unică în lume, fiind creștină și, în același timp, vorbitoare de ebraică.
HaTikva, ceea ce înseamnă „Speranța”, este o școală dedicată în special comunității evreilor mesianici — cei care cred că Isus (Yeshua) este Mesia promis evreilor și întregii lumi. Russu pune în lumină faptul că existența școlii este perfect legală, ca drept al unei minorități religioase în Israel. „Oricine vrea să trăiască alături de poporul evreu în Israel și să împărtășească această credință este binevenit”, afirmă el.
De-a lungul timpului, școala a atras și elevi din alte medii, precum creștini olandezi, armeni, sau chiar familii arabe. Cu toate acestea, misiunea principală rămâne slujirea comunității creștine locale. Teoretic, și familiile musulmane ar putea înscrie copii la această instituție, dar în practică, acest lucru se întâmplă rar.
Dată fiind diversitatea elevilor, ebraica este limba principală de predare, iar mulți dintre copii o învață de la zero. Russu explică faptul că una dintre misiunile școlii este ca elevii să ajungă să înțeleagă limba suficient de bine încât să poată citi texte biblice, precum Vechiul Testament.
În Israel, părinții pot alege între numeroase tipuri de școli — de la cele ultraortodoxe la cele creștine pentru arabi. Deși atipică, Makor HaTikva atrage unele familii pentru care credința în Isus ca Mesia este esențială. Totuși, Russu recunoaște că majoritatea evreilor practicanți nu ar opta pentru această școală, tocmai din cauza orientării sale religioase.
Contextul geopolitic face ca procesul educațional să fie plin de provocări. În timpul celor mai intense episoade de conflict, copiii au fost afectați emoțional, unii petrecând ore întregi în adăposturi. Imaginile cu soldați căzuți și înmormântări transmise la televizor au amplificat starea de anxietate. În fața acestor dificultăți, școala a încercat să ofere sprijin emoțional elevilor și familiilor, prin gesturi simple: mesaje de încurajare, donații sau asistență individualizată.
Pe lângă provocările de securitate, instituția se confruntă și cu dificultăți logistice, precum lipsa unui spațiu suficient desfășurării activităților. Deși părinții contribuie la taxele de școlarizare, fondurile adunate nu acoperă întotdeauna toate nevoile.
În ciuda tuturor acestor provocări, Russu consideră că munca sa este plină de sens. Pentru el, Makor HaTikva rămâne un loc al speranței și al credinței, în mijlocul unei lumi nesigure.