Școlile și familiile trag semnale de alarmă: pornografia este accesibilă oricând și oriunde. Aproximativ 1,3 miliarde de site-uri din întreaga lume atrag utilizatori cu acest tip de conținut. Dar cine vorbește despre efectele din spatele acestor clicuri?
Sebastian Buss își amintește perfect momentul în care a intrat pentru prima dată în contact cu pornografia. Avea doar 12 ani, într-o perioadă în care personalitatea lui era încă în formare. Părinții tocmai divorțaseră, iar mama, rămasă singură, se ocupa de patru copii. Ce începuse din curiozitate s-a transformat treptat într-o dependență care l-a urmărit ani de zile. În realitate, tânjea după relații stabile, autentice.
În schimb, pornografia l-a împins tot mai mult spre izolare. Petrecea ore în șir în fața ecranului, renunțând la hobby-uri, și se simțea singur cu problema lui. „Am suferit enorm”, mărturisește el.
A vrut să renunțe, dar nu reușea. În acea perioadă nu existau tutoriale, clipuri pe YouTube sau comunități de sprijin care să-i ofere o direcție. Mult timp a dus lupta singur, până când i s-a destăinuit unui prieten și a aflat că nu este singurul cu o astfel de problemă.
Potrivit lui Rudolf Stark, trei la sută dintre bărbații adulți din Germania suferă de tulburare de consum problematic al pornografiei, adică aproximativ 750.000 de persoane. Stark este profesor de psihoterapie și neuroștiințe la Universitatea Justus Liebig din Giessen. În cazul femeilor, procentul este mult mai scăzut, însă cercetările sunt puține și neconcludente.
De cincisprezece ani, Stark studiază modul în care creierul răspunde la expunerea la pornografie. „Sunt activate aceleași zone pe care le vedem și în studiile despre dependențe”, explică el.
Dacă o persoană ajunge acasă și, zi după zi, repetă același ritual, creierul formează o asociere automată. Dopamina este eliberată, semnalizând că se întâmplă „ceva important”, iar repetarea întărește comportamentul până când devine reflex. Cu cât rutina se fixează mai adânc, cu atât e mai greu să fie întreruptă.
Sebastian Buss a reușit să se lase de pornografie la 19 ani. Structurarea zilei, alimentația sănătoasă și relațiile stabile au jucat un rol decisiv. Totuși, tema continuă să-l însoțească și azi.
Creștin practicant, el oferă acum consiliere bărbaților care vor să renunțe. Potrivit datelor la care face referire, unul din cinci bărbați cu vârste între 31 și 40 de ani urmărește pornografie zilnic, iar peste jumătate o fac săptămânal.
Pentru mulți, consumul nu pornește de la nevoi sexuale neîmplinite. Jumătate dintre bărbații cu care lucrează Buss ajung la pornografie pentru că își neglijează alte nevoi de bază, precum mâncarea, odihna sau mișcarea. Aproximativ 40% recurg la pornografie pentru a evita conflicte emoționale nerezolvate.
Pe termen lung, consecințele se răsfrâng și asupra societății. Numărul terapeuților este deja insuficient. În plus, industria traficului de persoane și a prostituției are parte de sprijin puternic. „Pornografia este una dintre formele prostituției”, se arată pe site-ul organizației educaționale Safersurfing. Oameni reali sunt exploatați pentru producerea acestor materiale.
Mulți dintre participanții la studiile lui Rudolf Stark își doresc, de fapt, o viață fără pornografie. „Suferă din cauza consumului și simt cum fanteziile sexuale ajung să le acapareze viața”, explică cercetătorul.
Astăzi, mediul digital a schimbat radical situația: materialele sunt anonime, gratuite și accesibile oricând, de oriunde, fără nicio barieră. „Oamenii îmi spun adesea: Nimic în viața mea nu mă lovește atât de puternic ca pornografia!”, mărturisește Kießling.
Mulți se confruntă și cu o stimă de sine foarte scăzută. „Nu vor să consume, dar o fac oricum. Trăiesc mereu cu sentimentul propriei neputințe.”
Pentru persoanele credincioase, această tensiune interioară este cu atât mai greu de dus. „Ajung la crize spirituale, pentru că nu mai știu dacă Dumnezeu le mai ia în serios pocăința”, spune Kießling.
Părinții poartă, la rândul lor, o responsabilitate aparte. Doar foarte puțini copii aduc spontan în discuție acest subiect, motiv pentru care adulții ar trebui să abordeze tema într-un mod adecvat vârstei: să le explice copiilor că pornografia există, ce reprezintă și cum pot gestiona conținutul care îi sperie sau îi tulbură. Mama și tata, indiferent de generația din care provin, rămân cei mai potriviți interlocutori, atâta timp cât discuția nu este încărcată de panică sau rușine.
Pentru Sebastian Buss, renunțarea la pornografie a însemnat o eliberare imensă. Consumând-o, își formase o imagine complet distorsionată despre sexualitate, departe de realitate. A decis să vorbească deschis despre experiența lui, iar astăzi poate oferi speranță altor bărbați care se confruntă cu aceeași problemă, pentru că cei mai mulți se simt goi sufletește după consum.