Pentru mulți oameni, filmul Ben-Hur din 1959 este asociat cu sărbătoarea Paștelui. Producția, care l-a avut în rol principal pe Charlton Heston, a fost un succes imens, obținând 11 premii Oscar. Însă puțini știu că acest film este inspirat dintr-un roman apărut cu aproape 80 de ani în urmă: Ben-Hur: A Tale of the Christ, scris de Lew Wallace în 1880.
Lew Wallace a fost un om cu multiple pasiuni și talente: militar, avocat, politician, pictor și scriitor. Deși nu era religios, Biblia i-a fost mereu aproape, în special povestea celor trei magi, care i-a trezit curiozitatea încă din copilărie. Deși nu avea o credință fermă în Dumnezeu, subiectul l-a atras suficient cât să încerce inițial să scrie un articol despre acești înțelepți veniți din Răsărit.
În timpul documentării pentru acel articol, Wallace a avut o conversație memorabilă cu celebrul ateu Robert Ingersoll, care i-a arătat cât de puține lucruri știa despre religie. Acest moment l-a determinat să aprofundeze Biblia și să-și formeze o viziune proprie. „Mi-era rușine de ignoranța mea,” avea să mărturisească mai târziu.
Așa s-a născut personajul Judah Ben-Hur, un prinț evreu fictiv, martor la evenimentele biblice din vremea lui Isus. Pe măsură ce scria, Wallace a început să vadă divinitatea prin ochii personajului său. „Până să termin romanul, devenisem un credincios,” spunea el.
Romanul a fost un adevărat fenomen literar. A devenit cea mai bine vândută carte a secolului XIX în Statele Unite, fiind tradusă în peste 40 de limbi și păstrându-se în circulație până în prezent. Manuscrisul original, scris de mână cu cerneală violetă, se află astăzi la Biblioteca Lilly a Universității Indiana.
Succesul cărții i-a oferit lui Wallace resursele necesare pentru a construi un refugiu personal: o clădire unică, în care să-și păstreze lucrările, tablourile și suvenirurile. Acolo și-a petrecut ultimii ani din viață, scriind zilnic până la moartea sa în 1905.
Ben-Hur a avut un impact profund asupra societății americane de după Războiul Civil, oferind o poveste de reconciliere, credință și speranță. Chiar și președintele James Garfield i-a scris autorului, mulțumindu-i pentru lumina pe care cartea i-a adus-o în viața de zi cu zi.
Pe piatra funerară a lui Lew Wallace stă scris un citat din propriul roman: „N-aș da o oră de viață ca Suflet pentru o mie de ani ca om.” O concluzie emoționantă pentru un om care, căutând sensul poveștii lui Hristos, și-a găsit propriul drum spre credință.