Vladimir, un fost deținut rus, și-a schimbat viața complet și astăzi slujește celor marginalizați — dependenți de droguri, alcoolici și oameni fără adăpost — oferindu-le nu doar hrană și adăpost, dar mai ales o veste a speranței: Evanghelia lui Hristos. În casa sa de la marginea Moscovei, oricine este binevenit. „Dacă oamenii cred în aceste Cuvinte, viețile lor se vor schimba”, spune el.
Vladimir este bine cunoscut în comunitatea baptistă din Rusia, iar mașina sa, decorată cu versete biblice și mesajul „Isus Hristos este Mântuitorul”, atrage imediat atenția. De asemenea, predicile sale directe îndeamnă la acțiune: să hrănim pe cei flămânzi și să ajutăm pe cei în nevoie. Nu în ultimul rând, este mereu dispus să ofere o masă caldă oricui îi trece pragul.
La început, Vladimir locuia împreună cu soția și cei patru copii într-un apartament modest, însă a fost nevoit să se mute după ce proprietarul s-a opus găzduirii persoanelor fără adăpost. Așa că, prin credință, a decis să cumpere o casă mai mare, unde să poată adăposti și ajuta pe cei în nevoie. Deși clădirea este încă în curs de finalizare și lipsesc facilități esențiale precum apă curentă și gaz, Vladimir este hotărât să continue.
Viața lui Vladimir nu a fost ușoară. A crescut fără tată, iar la 20 de ani, după stagiul militar, a ajuns în închisoare, unde a petrecut în total 12 ani. În mijlocul celei de-a doua pedepse, când disperarea l-a doborât, a încercat să-și provoace răni grave, însă viața i-a fost cruțată. Singur în izolare, cu trupul slăbit și sufletul neliniștit, a început să reflecteze la rostul vieții și la ceea ce urmează după moarte. A strigat către Dumnezeu, iar acel moment a marcat începutul transformării sale.
Un evanghelist i-a oferit un Nou Testament. La început, Vladimir a vrut să-l arunce, dar i-a trecut un gând prin minte: „N-ai dus niciodată nimic până la capăt.” Așa că a început să citească. A fost marcat profund de textele despre nașterea lui Isus, Ioan 3 și Apocalipsa. A înțeles cât de păcătos fusese și că Dumnezeu avea „un dosar” împotriva lui. În cele din urmă, pe 24 iunie 2005, s-a rugat sincer și s-a predat lui Dumnezeu.
De atunci, Vladimir a început să spună și altora despre Dumnezeu. A continuat să citească Biblia, să se roage în public, iar colegii de celulă au observat schimbarea. Mulți dintre ei s-au convertit.
Astăzi, casa lui — numită simbolic „casa covorului” — este un loc de odihnă pentru sufletele obosite. Deși resursele materiale sunt limitate, Vladimir crede că Dumnezeu le va oferi tot ce este necesar pentru ca această lucrare să continue. „Noi sădim, iar Dumnezeu face să rodească”, spune el cu convingere.