În urmă cu exact o sută de ani, apărea o carte care avea să influențeze profund istoria secolului XX: Mein Kampf (Lupta mea), scrisă de Adolf Hitler. Mult înainte ca ideologia național-socialistă să se răspândească în Germania, liderul său își expusese deja convingerile și intențiile în acest manifest politic.
Cartea reflectă o concepție profund marcată de ideea de luptă permanentă, pe care Hitler o considera esențială pentru progresul umanității. În opinia sa, pacea eternă nu era de dorit, pentru că ar duce la slăbirea rasei. El susținea că selecția naturală trebuie aplicată și în societate, iar sprijinirea celor slabi ar fi împotriva firii. Reducerea natalității era, în opinia sa, o greșeală gravă, deoarece împiedica procesul de „curățare” a speciei umane.
Pentru a înțelege ideologia promovată în Mein Kampf, trebuie înțeles și contextul în care a fost scrisă. Germania era marcată de înfrângerea din Primul Război Mondial și de umilințele impuse prin Tratatul de la Versailles. Hitler, veteran de război, visa la o Germanie reînnoită, care să nu mai poată fi învinsă. După o tentativă eșuată de preluare a puterii în 1923, a fost închis și a început să scrie această lucrare în detenție.
Rasismul și antisemitismul ocupă un loc central în carte. Deși austriac la origine, Hitler a părăsit Austria deoarece considera că era prea multă diversitate etnică, lucru care, în opinia sa, ducea la slăbirea unei națiuni. El critica în mod deschis amestecul raselor și considera că evreii reprezentau o amenințare globală pentru identitatea națională. Susținea că aceștia nu aveau loialitate față de niciun stat și că profitau de munca populației majoritare, fiind activi mai ales în bănci, nu în industriile productive.
Hitler mergea până la a sugera că exterminarea evreilor ar fi fost soluția ideală, dar recunoștea că acest lucru nu era acceptabil din punct de vedere social, promovând în schimb îndepărtarea lor din Germania. Aceste idei radicale au stat la baza viitoarelor politici de genocid implementate de regimul nazist.
Deși cartea conține și pasaje în care promovează valorile tradiționale, precum familia sau moralitatea sexuală, acestea sunt instrumentalizate. Căsătoria, de exemplu, este văzută ca un mijloc de întărire a națiunii, nu ca o uniune spirituală.
În ceea ce privește religia, Hitler invocă adesea numele lui Dumnezeu, dar perspectiva lui este departe de cea creștină. Divinitatea este valorificată doar în măsura în care poate sprijini idealurile rasei ariene. Chiar și imaginea lui Isus este reinterpretată — nu mai apare ca simbol al iubirii și sacrificiului, ci ca luptător împotriva „otrăvii evreiești”.
Deși astăzi ideile lui pot părea aberante și extremiste, la momentul publicării, Mein Kampf a avut un impact major. A reușit să capteze nemulțumirea și frustrarea unei națiuni înfrânte, pregătind terenul pentru una dintre cele mai întunecate perioade din istoria omenirii.